Note de călătorie: Castelul Neuschwanstein din Bavaria

În ciuda dimensiunii sale, Castelul Neuschwanstein nu avea suficient spaţiu pentru curtea regală, dar conţinea încăperile private ale regelui şi camerele servitorilor. Clădirile din curte aveau mai degrabă rol decorativ decît scop rezidenţial, castelul fiind destinat să-i servească lui Ludovic al II-lea ca un fel de spaţiu teatral locuibil. În calitate de templu al prieteniei el a fost, de asemenea, dedicat vieţii şi activităţii lui Richard Wagner, care a murit în 1883 înainte de a pune piciorul în clădire.

Este un castel în stil romantic – renascentist, construit la sfîrşitul secolului al XIX-lea pe un deal accidentat aflat deasupra satului Hohenschwangau de lîngă Füssen , în sud-vestul Bavariei, din Germania.

Peste 1,3 milioane de turişti îl vizitează anual, cu un maxim de 6.000 pe zi, în timpul verii. Castelul este una dintre cele mai renumite atracţii turistice din Germania şi a apărut deja chiar şi în multe filme. Palatul a servit ca model pentru Castelul Frumoasei din Pădurea Adormită din Disneyland şi a devenit platou pentru filme ca Ludwig II (1955) al lui Helmut Käutner, Ludwig (1972) al lui Luchino Visconti şi Chitty Chitty Bang Bang (1968).

Castelul Neuschwanstein, aşa cum se vede de la Marienbrücke (Podul Mariei), traversează defileul Pöllat, podul fiind denumit astfel, de către Ludovic al II-lea de Bavaria, după mama sa, Maria a Prusiei.

Palatul a fost înălţat ca o construcţie convenţională din cărămidă şi mai tîrziu a fost placat cu alte tipuri de roci. Calcarul alb utilizat pentru frontoane provenea de la o carieră din apropiere. Cărămizile din gresie pentru bovindouri proveneau de la Schlaitdorf din Württemberg. Marmora din Untersberg (din apropiere de Salzburg) a fost folosită la ferestre, ancadramente arcuite, coloane şi capiteluri. Sala Tronului a fost adăugată mai tîrziu în planurile constructorilor şi a necesitat un cadru de oţel. Transportul materialelor de construcţii a fost facilitat de schele şi de o macara cu aburi, care a ridicat materialul pe şantier. O altă macara a fost folosită la locul propriu-zis al construcţiei. În perioadele în care regele insista pe termene strînse şi modificări urgente, s-a raportat că erau activi pînă la 300 de lucrători pe zi, aceştia lucrînd uneori şi noaptea, la lumina lămpilor cu petrol. Ceremonia de aşezare a ultimei cărămizi a avut loc în 1880, iar în 1884 regele ar fi putut să se mute în noua clădire. Dar dorinţele şi solicitările regelui s-au extins în timpul construcţiei castelului Neuschwanstein, fiind necesară creşterea cheltuielilor.

Neuschwanstein, castelul simbolic al cavalerilor medievali, nu a fost singurul proiect gigantic de construcţie al lui Ludovic al II-lea. Acesta a fost urmat de palatul în stil rococo Linderhof şi de palatul baroc Herrenchiemsee, un monument al epocii absolutismului. Toate cele trei proiecte au secătuit resursele regelui. Costurile de construcţie, numai ale castelului Neuschwanstein, s-au ridicat, în timpul vieţii regelui, la 6,2 milioane mărci aur. Deoarece mijloacele sale private erau insuficiente pentru proiectele sale de construcţii, regele a deschis continuu noi linii de credit.

În iunie 1886, guvernul Bavariei a decis să-l detroneze pe rege, care locuia la Neuschwanstein în acel timp. Pe 9 iunie el a fost considerat incapabil să domnească, iar pe 10 iunie comisia de detronare l-a arestat în camerele de la poartă. În aşteptarea comisiei, el a alertat jandarmeria şi pompierii din împrejurimi pentru a-i asigura protecţia. O a doua comisie condusă de Bernhard von Gudden a sosit în ziua următoare, iar regele a fost forţat să părăsească palatul în acea noapte. Ludovic a fost pus sub supravegherea lui Gudden. Pe 13 iunie, amîndoi au murit în circumstanţe misterioase în apa puţin adîncă a lacului Starnberg din apropierea Castelului Berg. Ludovic a fost declarat nebun, fiindcă nu se încadra în tiparul regilor de pînă atunci, dar şi fiindcă mai mulţi membri din familia lui au fost nebuni, chiar şi fratele său. A şi fost internat într-un ospiciu şi a suferit foarte mult din cauza asta. Unii spuneau că a fost gay şi că întreţinea relaţii cu medicul său. Cert e că a murit tînăr, într-un mod misterios. Cînd Ludovic al II-lea a murit în 1886, Neuschwanstein era încă neterminat. Regele nu a intenţionat niciodată să facă palatul accesibil publicului. Castelul poartă amprenta Regelui Nebun, cu camere întunecoase, sobre, pline, care trebuiau să rămînă doar pentru el Dar la numai şase săptămîni după moartea regelui, prinţul regent Luitpold a dispus deschiderea palatului către vizitatorii plătitori. Pereţii castelului sînt plini de fresce şi picturi reprezentînd diferite secvenţe din operele lui Wagner, a cărui muzică Ludovic al II-lea o adora.

Datorită amplasării sale retrase, castelul a supravieţuit bombardamentelor din ambele Războaie Mondiale, fiind izolat şi pe un teren foarte accidentat. În timpul războaielor, aici au fost aduse toate comorile naţionale.

Urcarea pînă la castel se poate face pe jos (pe serpentine) şi durează cam o oră pînă sus. Cu caleaşca sau cu autobuzul, drumul se parcurge mult mai repede. Însă nu se intră în castel fără ghidaj autorizat şi, în general, se aşteaptă mult la rînd, nu numai la biletele de intrare, dar şi pînă îţi vine rîndul la turul ghidat prin castel. În general, prezentarea castelului durează cam 40 de minute, dar nu toate sălile sînt deschise vizitatorilor.

Atmosfera din jurul castelului este încîntătoare, de o feerie deosebită dată de casele tipice zonei, dar cumva şi firească aspectului montan de la circa 800 m înălţime, la care află regiunea.

Dr. Liana Monica Deac