Naşterea Fecioarei pictată de Pietro Lorenzetti de la Muzeul Catedralei din Siena

Tema Nativităţii Fecioarei este inclusă în Ciclul marial, făcînd aşadar parte din subiectele mult îndrăgite de artişti de-a lungul timpului. Istorisirea propriu-zisă a evenimentului nu este menţionată în cuprinsul Sfintei Scripturi, ea provine din Protoevanghelia a lui Iacob1. Totodată, în sprijinul creatorilor, Erminia de pictură a călugărului Dionisie aduce cele mai preţioase detalii legate de acest moment.

Tributar tradiţiei şi, cu precădere, celei florentine, pictorul Pietro Lorenzetti sau Pietro Laurati (1280?- 1348) şi-a desfăşurat activitatea în veacul al XIV-lea, activitate ce a fost curmată de ciuma şi de nenorocirile de la jumătatea acestui secol. Anii de formare şi i-a petrecut probabil la Florenţa, o altă perioadă din viaţă a vieţuit la Siena, cu excepţia cîtorva călătorii la Assisi, unde a pictat cîteva scene ale Patimilor, în bazilica inferioară.
Din ultima parte a vieţii sale, respectiv 1342, datează şi panoul intitulat Naşterea Fecioarei. El face parte din amplul triptic de altar, comandat de Catedrala din Siena, a cărei patroană este Maica Domnului.

Scena complexă este organizată într-un interior somptuos redat în perspectivă. Artistul fragmentează compoziţia în trei părţi despărţite de siluetele albe ale celor două coloane simetrice. Astfel, se obţin trei spaţii structurate de pereţii înguşti şi înalţi, specifici ariei gotice. Acest indiciu este vizibil şi în partea superioară a formelor ogivale, ce finalizează plafonul inclus în ornamentaţia ramei. Centrul lucrării este dominat de figura amplă, poate chiar prea mare a Sfintei Ana, în raport cu celelalte figuri. Ea stă culcată pe patul masiv, ce se întinde şi pe panoul învecinat. Frumoasa figură a Anei întinsă şi a celor două vizitatoare din dreapta anunţă reuşitele clasicismului Renaşterii, aşa precum sublinia un critic de artă, referindu-se la aceste detalii semnificative2.

Vivacitatea temei este dată de prezenţa mai multor personaje care prin atitudini şi poziţionări dau sentimentul mişcării controlate, armonioase. În dialog vizual cu mama Născătoarei se află o tînără, înveşmîntată într-o rochie de culoare roşie şi care are capul îndreptat către ea. Alte două femei şezînd şi plasate în partea de jos a panoului definesc actul îmbăierii pruncei. Detaliu existent şi în descrierea călugărului athonit – şi din josul ei, alte fete, şezînd, spală prunca într-un lighean…3
Privind ansamblul, în partea stîngă se observă plasate într-o adîncime avîntată, alte trei figuri. Vom remarca doi bărbaţi, dintre care unul poartă nimb şi are tipologia chipului Sfîntului Ioachim, care stă cu capul aplecat înainte, atent la cuvintele unei copile ce pare a-i şopti ceva la ureche. În partea opusă a acestui panou se evidenţiază alte două femei, redate în picioare, intrînd parcă în lucrare, din partea dreaptă. Gesturile calme ale celor două putătoare de bucate dau seninătate şi pace scenei.

Cromatica lucrării este dominată de roşul în acorduri contrastante cu verdele şi albastrul rafinat. Închisul şi deschisul mărginesc siluetele, dînd importanţă personajelor ce se detaşează graţioase de fondul întregului panou. Desenul preponderent rafinat înveşmîntează figurile corpolente.
Chipurile şi-au pierdut spiritualitatea sugerată de proporţiile zvelte, atît de prezente în creaţia contemporanilor săi precum Duccio ori Simone Martini. În lipsa nimburilor strălucitoare, personajele lui Lorenzetti par a fi desprinse dintr-o frescă contemporană cu valenţe realiste. Influenţa unei viziuni preponderent inspirate din lumea înconjurătoare se face simţită în creaţia lui Pietro.

Marele merit al artistului este acela de a investi, în această ultimă capodoperă semnată, o mare parte din valoarea talentului său, acela de colorist sensibil şi delicat. Amănuntele ce ţin de recuzita veşmintelor, a stofelor împodobite, a mobilierului ori a pavimentului desenat cu forme geometrice dau întregului un caracter decorativ.
Privind evenimentul tainic al Naşterii Mariei din panoul lui Pietro Lorenzetti, să pătrundem cît mai profund în semnificaţia cu adevărat spirituală, înţelegînd că Maria este cea chemată să-l poarte la sînul ei pe Mîntuitorul lumii. Bucuria Naşterii Mariei să devină prilejul bucuriei noastre duhovniceşti, ştiut fiind faptul că de la Dumnezeu pogoară tot binele şi fericirea noastră, iar naşterea de prunci este o binecuvîntare divină.

Veniţi toţi credincioşii să alergăm către Fecioara, că iată se naşte cea din pîntece mai înainte rînduită a fi Maica Dumnezeului nostru (…) întru care taina cea preamărită a unirii celei negrăite a firilor ce s-au adunat împreună desăvîrşit s-a lucrat întru Hristos.
(Stihoavnă, glas 8)
Conf. univ. dr. Marcel MUNTEAN

1Egon Sendler. Icoanele bizantine ale Maicii Domnului, Ed. Sophia, Bucureşti, 2008, p. 19.
2Istoria ilustrata a picturii, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973, p. 36.
3Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 138.