Muzeul de Artă Cluj – Napoca

Palimpsest. Festivalul de artă vizuală MIMESIS

vernisaj luni 19 august, 16. 00

Dacă ar fi să luăm la început definiţia cuvântului palimpsest, atunci trebuie să ne referim la pergamente/papirusuri de pe care s-au şters cele scrise iniţial, pentru o nouă utilizare. Se impune totuşi o menţiune, pe respectivele pergamente/papirusuri încă se mai văd urmele vechilor texte, greu însă de recuperat.

Palimpsest în viziunea artiştilor care expun de data aceasta, sunt comentarii plastice transpuse în imagini (pictură, sculptură, artă fotografică, instalaţii,…) Care nu diferă mult tematic, dar care se definesc prin multitudinea tehnicilor de lucru folosite.

Spuneam că sunt comentarii, sunt pentru că toți avem povestiri din familie care se moștenesc din generație în generație, care se transmit mai departe. Sunt poveşti despre un membru de famile care a fost sau este un exemplu de urmat pentru toți. Pe de altă parte, fiecare familie are povești, secrete știute de toți dar despre care nu vorbește nimeni, sau altele știute doar de câțiva membri de famile care încearcă să le ia cu ei în mormânt. Mai departe, cu toții avem momente în viață când spunem: eu nu voi fi ca mama, tata, bunicii, nimeni dintre predecesorii mei. Eu voi face totul altfel.
Cu toate acestea, dacă stăm să analizăm reacțiile, răspunsurile noastre date în anumite situații, ne dăm seama că ne comportăm la fel sau foarte asemănător cu predecesorii noștri. Educăm copiii noștri (dacă avem) folosind metode foarte diferite și totuși, aceleași conflicte, anxietăți, temeri sunt transmise din generație în generație. Până în momentul în care ne putem gândi la ele, sau, vezi doamne, putem să vorbim despre ele, până în momentul în care se descoperă o traumă necunoscută anterior sau un secret de familie bine păzit, mesajul, evenimentul fatidic, secretul transgenerațional se ascunde în umbră.
Se conturează întrebările: cum funcționează aceste patternuri transgeneraționale? Cum se transmit mai departe? Cum le încadrăm în viața noastră? Pot fe ele modificate, și dacă da, cum? Și, nu în ultimul rând, poate fi procesul de creație sau creația finită rezolvarea sau proiecția acestor patternuri?

Expun în cadrul celei de a 7 – a ediţii Alexandra Mocan, Alexandru Muraru, Bába István, Bob József, Burka István, Czimbalmos Anett, Daradics Árpád, Darvay Tünde, Dorel Găină, Florin Gherasim, Irsai László Zsolt, Inia Șerban, Kalló Angéla, Lőrincz Gyula, Lucian Székely-Rafan, Makkai András, Makkai Bence, Mátyás László, Mădălina Surducan, Mihai Nuțu, Mira Marincaș, Sipos Sándor, Szentes Zágon, Vlad Pârvu.
*****

Solo Never Alone cu Szentes Zagon

vernisaj marţi 20 august, 18. 00 * L’ autre Cafe/strada Ion Creangă 8

Tot în cadrul Festivalului de artă vizuală se însvrie şi personala lui Szentas Zagon, Solo Never Alone, pictură, reîntâlnire cu un artist interesant, provocator. Cum provocator este şi genericul expoziţiei.

Prezenta expoziție ne familiarizează cu pictura lui din ultimii 10 ani. Viziuni dintr-o lume arhaică, povești, vise, temeri și dorințe primesc un rol important în limbajul artistic folosit în picturile sale, dar și enigma, și misterele – fiecare fiind parte integrantă a semnăturii artistului fără să existe un loc precis al semnăturii. Sigla și datarea fac parte din compoziție, precum și multitudinea de culori și forme. Lumea lui Zágon Szentes este serioasă și ușoară în același timp, o combinație de povești prezentate în culori intense, o tensiune care poate fi dizolvată doar prin narațiune și pentru care primim cu toții o invitație clară de la pânză. În existența noastră limitată ne creăm lumi proprii, fiecare dintre noi în mod individual, dar niciodată singur.

Demostene ŞOFRON