Mircea Ioan Casimcea: DIVERSE

Semnalăm, cu o bucurie intelectuală aparte, noua apariţie editorială, care poartă semnătura cunoscutului scriitor turdean Mircea Ioan Casimcea. Tipărită la Editura Hiperboreea, 2014, cartea se intitulează Diverse şi se deschide cu un amplu interviu realizat de poetul Ioan-Pavel Azap, redactor al revistei Tribuna, iar cel intervievat nu este altul decît mai sus-amintitul scriitor. Un interviu care pune la dispoziţia cititorului informaţii interesante şi utile despre personalitatea acestui remarcabil creator, dovedit şi un bun cunoscător al istoriei şi mitologiei, dar şi al problemelor arzătoare ale vieţii şi artei contemporane..

Mă număr printre norocoşii cititori ai volumului Misterul cărţii (Editura EuroPress Group, 2013), o carte de proză scurtă, apreciată elogios de scriitorul clujean Constantin Cubleşan (şi nu numai), pe care am şi recenzat-o. Recenzia a fost publicată în revista Mişcarea literară de la Bistriţa, remarcînd, cu această ocazie, faptul că opera scriitorului Mircea Ioan Casimcea este remarcabilă, atît ca întindere, cît şi ca diversitate de abordare a genurilor şi speciilor literare, aplicînd cu îndrăzneală tehnici şi experienţe literare dintre cele mai rafinate. Virtuozitatea autorului se relevă în capacitatea de a cumpăni ingredientele culturale, pe care le topeşte cu meşteşug într-o ţesătură narativă incitantă şi dinamizatoare, realizînd astfel un flux al naraţiunii care ţine mereu trează curiozitatea cititorului. De remarcat, spuneam, că în scrierile sale, Mircea Ioan Casimcea abordează teme majore şi perene, precum: iubirea, moartea, iluzia, visul, solitudinea, sacrul, memoria, disoluţia formelor existenţei, dar şi meditaţia asupra puterii. Sînt teme preferate de scriitori, dar nu toţi reuşesc performanţa lui Mircea Ioan Casimcea, care a ştiut întotdeauna să le dea o turnură originală şi să nu cadă în anost, desluşind subtilităţi şi nuanţe inedite ale problemelor.

Este, de fapt, ceea ce remarca şi Constantin Cubleşan în prefaţa volumului Misterul cărţii: Mircea Ioan Casimcea este un prozator complex (dacă mai adăugăm că pe lîngă volumele în proză – povestiri, nuvele dar şi romane – s-a încumetat a păşi şi pe teritoriul liric, publicistic şi chiar pe cel de exegeză literară, cu cărţile pe masă în fiecare din aceste domenii), un prozator cu o biografie literară pe care pot s-o consider, cu toată îndreptăţirea, ca fiind opera unei conştiinţe ce ştie să se exprime în Agora, direct, fără ezitări, în felul său de a cultiva verbul, deci original.

Dar să revenim. Interviul menţionat a fost publicat în prestigioasa revistă clujeană Tribuna, în 2012, sub titlul: Orice scriitor este un solitar, convins ori nevoit, oferind cititorilor informaţii despre crezul artistic al autorului, precum şi unele momente importante din drumul său de creator de literatură. Astfel, aflăm că scriitorul a venerat actul creaţiei încă din adolescenţă, ca pe un gest sacru, debutul său absolut producîndu-se în anul 1967, tot în Tribuna, cu proză scurtă, publicînd apoi şi în alte reviste: Steaua, Luceafărul, Ex Ponto, Mişcarea literară, Bucovina literară ş.a.

Debutul editorial este marcat cu volumul de proză scurtă Colonia, în 1982, bine primit de critică şi cititori. Din anul 1997 va edita ritmic, după cum mărturiseşte, cărţi cu proză scurtă, romane, poeme, literatură pentru preadolescenţi, tablete, texte de istorie literară, recenzii de cărţi, cronici dramatice etc. Pînă în prezent, numărul acestora depăşeşte cifra 20.

Mircea Ioan Casimcea consideră talentul o sensibilitate sui-generis cu care viitorul creator se naşte, ori, cum afirmă I. L. Caragiale (citat din memorie), „este o flacără misterioasă nedefinită”. Şi crede, încă din tinereţe, că scriitorul contemporan trebuie să topească în propria-i creaţie izbînzi ale antecesorilor pentru a edifica o creaţie situată pe coordonatele literaturii moderne, multiplicată pe suport clasic sau electronic. Sînt convins că aspiraţia omului către înnoire, mai bine spus pentru invenţie şi sinteză, constituie creaţia în general.

Scriitorul trăieşte şi îşi desăvîrşeşte cărţile la Turda, în Provincie şi, în această privinţă, semnalăm o altă coordonată a statutului său axiologic – cea referitoare la raportul Centru – Provincie. El compară Provincia „cu oaza aflată în toropeala Deşertului şi cu însuşi Deşertul”. Iar mai departe: „Poate mai tentantă ar fi compararea Provinciei cu un teritoriu format din culmi abundent oxigenate şi abisuri bîntuite de aer rarefiat.” Creatorul din Provincie, mai spune Mircea Ioan Casimcea, „este mult mai supus acestor capcane mascate decît creatorul aflat în importante centre culturale. Aceste capcane devin prietenoase şi ispititoare, iar cu acceptul şi conlucrarea creatorului, îşi amplifică forţa seducătoare.” În ceea ce îl priveşte, „am fost şi am rămas un solitar, aşezat cînd într-o oază, cînd pe o culme modestă din domeniul numit Provincia. Orice scriitor este un solitar convins, ori nevoit, însă acest privilegiu devine mereu o osîndă”, mai spune Mircea Ioan Casimcea în interviu.

Referitor la receptarea critică a operei sale, autorul afirmă că, la momentul apariţiei, volumele publicate s-au bucurat de o bună primire din partea criticii, că au fost favorabil comentate de critici recunoscuţi pe plan naţional: din Cluj, Constanţa, Suceava, Bucureşti şi din alte părţi ale ţării. Este convins, de asemenea, că romanele, proza scurtă şi poemele sale se raportează la literatura modernă, stare de fapt probată şi de critica literară, fiindcă a reuşit cu rezultate meritorii „să contopesc cu chibzuinţă procedee de creaţie diverse, care, laolaltă, definesc literatura modernă.” Mai precis, proza scurtă a lui Mircea Ioan Casimcea se situează în sfera miraculoasă a realului, a fantasticului, oniricului şi absurdului, ceea ce constituie partea de rezistenţă a creaţiei sale.

Interviul este urmat de capitolul Recenzii, cu trimitere la cărţi semnate de Ioan Bembea, Teodor Murăşanu, Aurel Podaru (autorul monumentalei ediţii critice integrale de Opere Pavel Dan şi a masivului volum intitulat Cartea Colocviilor, apărute amîndouă în 2013, la Editura Eikon din Cluj-Napoca.

Capitolul Articole ne introduce în universul vieţii şi activităţii unor personalităţi (din domeniul culturii şi artei) care au trăit la Turda sau care au avut tangenţe cu Turda: Valeriu Anania şi Turda; In memoriam: Ileana şi Andrei Portase, George Bossun (toţi trei foşti actori ai Teatrului Municipal Turda), regizorul Aureliu Manea (in memoriam), Societatea de lectură PAVEL DAN, iar ultimul capitol – Avers şi revers – cuprinde texte pe teme culturale sau etice. Iată şi cîteva titluri: Muzica lecturii, Cultura generală în derizoriu, Urcarea la nori, Satisfacţia de a fi îndatorat, Veşnic juna prostie, Demnitarul, Molima, Omenia, Bunătatea, Binele, Domnul demagog şi altele.

Volumul Diverse va aduce, de bună seamă, un spor de lumină în lectura cărţilor lui Mircea Ioan Casimcea şi în aprecierea personalităţii sale, spre o judecată obiectivă în faţa posterităţii.

Ioan L. ŞIMON