Cu epigrama am făcut cunoştinţă în adolescenţă, însă pe unii epigramişti, în carne şi oase, i-am văzut doar în perioada studenţiei. Din tinereţe am agreat umorul şi am apreciat dintotdeauna oamenii şăgalnici, care creeaza celor din jur o stare pozitivă.
Mă bucură faptul că în urbea noastră trăiesc şi-şi desfăşoară activitatea o întreagă pleiadă de epigramişti iscusiţi, care ştiu să ne descreţească frunţile. Printre aceştia se numără şi prestigiosul cuplu Silvia şi Marian Popescu. Pe Marianus Claudiopolitanus epigrammaticus, desi de aceeaşi vîrsta şi din aceeaşi zodie zodie, l-am cunoscut mai tîrziu, cu mulţi ani în urmă, şi m-am amuzat de opera lui.
Marian Popescu a văzut lumina zilei tot în Zodia Leului, ca şi subsemnatul, la 15 august 1930, în comuna Văcăreşti judeţul Dîmboviţa. Acolo şi-a început şcoala primară, unde s-a afirmat ca un elev de seamă, fiind premiant. A urmat apoi Şcoala Tehnică Militară din localitatea Găeşti, precum şi alte cursuri militare devenind ofiţer activ în cadrul unor unităţi militare, inclusiv în Cluj, unde s-a înscris la Facultatea de Drept a UBB. În 1961 renunţă la cariera militară, rămîne în Cluj-Napoca, unde ocupă diferite funcţii ca civil şi unde, cu timpul, este atras de epigramă, devenind, cum relata G. Corbu, “o autoritate recunoscută”. În acest sens stau mărturie zecile de premii, diplome, menţiuni primite cu ocazia unor concursuri, manifestări ale epigramiştilor din toată ţara.
Marian Popescu figurează cu epigrame personale în numeroase antologii care au apărut în diferite oraşe de pe tot întinsul ţării noastre. De asemenea, este coautor la zece volume. Din păcate, acestea fiind prea multe, spaţiul nu ne permite să ne oprim asupra lor. Nu pot fi, însă, neglijate volumele personale. Astfel, amintim: Epigrama – o frîntura de viaţă, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004, 159 pagini; Zîmbetul ciulinilor, aceeaşi editură , 2008, 158 pagini: Gînduri ascunse, aceeaşi editură, 2009, 154 pagini; Marianus Claudiopolitanus epigrammaticus, idem, 2010, 200 pagini.
Cele relatate mai sus dovedesc cît de prolific este Marian Popescu şi tot atît de valoros, fapt subliniat cu prisosinţă de autorii prefeţelor şi postfeţelor.
În acest an aniversar, fiind din acelaşi leat şi din aceeasi zodie, îi doresc domnului Marian Popescu, din toată inima, multă sănătate şi succese pe linia epigramei.
La mulţi ani, Leule !
O. VINŢELER
Dacă ar fi să caracterizăm, cât de cât, orientările politice din România post-decembristă, poate că o oarecare grupare a partidelor politice ar putea fi făcută botezându-le membrii ”conservatori” (fără nici o legătură cu partidele care au purtat acest nume, la noi sau aiurea) și ”progresiști”. Conservatorii ar fi, cei care, ani de-a rândul, au făcut […]…
Comentarii recente