Marginalii. CULORILE SOARELUI

Madona Maramureşeană

• expoziţie eveniment semnată Constantin DIPŞE •

O selecţie reprezentativă din opera pictorului solar şi artistului plurivalent Constantin DIPŞE (26 sept. 1917, Şurdeşti – 26 noiembrie 2010, Bucureşti) – picturi, dar şi fotografii, scrisori, cataloage, broşuri, ilustraţii (reproduceri după icoane pe sticlă pictate de C. Dipşe) la valorosul volum Antologia de poezie populară „Nunta la români” (selecţie de I. Moanţă, Editura Meridiane, 1977) – mai poate fi admirată, în aceste zile (până duminică, 21 mai a.c., inclusiv, între orele 10-17), în sălile de expoziţii temporare ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca. Este vorba despre o privire care, deşi fragmentată, oferă privitorului şansa cunoaşterii operei unui artist format sub mâna unor maeştri ai artei româneşti precum Nicolae Dărăscu şi Camil Ressu, amprentă căreia i-a adăugat, cu har, irepresibila chemare a străbunilor. Coborâtor di n istorie şi din fresce arhaice, Maramureşul este, de altfel, acel topos mirific pe care pictorul îl salvează pe retină, rescriindu-l plastic prin simboluri şi metafore în „Amintiri din copilărie” sau în „Mioriţa”, ca să dăm doar două exemple.

Oul, Cocoşul şi Găina

Expoziţia de la Muzeul de Artă (premieră postumă) este, de fapt, o călătorie iniţiatică, pentru noi, în lumea lui Constantin Dipşe, aşa cum a cunoscut-o acesta încă de copil, de pe prispa căsuţei bătrâneşti din Şurdeşti (ridicată la 1870 de bunicul dinspre tată, Costan Dipşe, redutabil memorandist), unde i-a fost ursit s-ajugă să atingă cerul, precum turnul celei mai înalte biserici de lemn din lume! De aici, din acest orizont fără pereche, seva inspiratoare a generat, timp de câteva decenii: admirabile portrete („Tătuca”, cea mai veche lucrare din expoziţie, reprezentându-l pe părintele pictorului, Ion Dipşe, delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1918, respectiv „Mămuca” – mama pictorului, chipuri demne, grave, trădând însă căldură şi frumuseţe interioară); naturi statice cu flori de grădină ori de câmp, în ulcele de lut cu motive maramureşene – „Gălbenele”, „Albăstrele”, „Zambile”, „Clopoţei”, „Crizanteme” sau ferigi misterioase, atingând cu discreţie, doar atât cât e necesar, coarda

Buhe albe

picturii naive; peisaje, cu o grafică şi o cromatică extrem de îndrăzneaţă – „Viile-s albastre”, „Viile după cules”, „Brazde spre soare” sau „Ochi de apă”, cu vagi citate din Van Gogh, cu-acelaşi laitmotiv al dealurilor care urcă spre cer; apoi, originalele compoziţii „Oul, Cocoşul, Găina”, „Călăreţi”, „Buhe albe”, „Buhe roşii”, cele cu „Miei”, „Corul copiilor desculţi” sau „Nuferii” de la intrarea în expoziţie, cu reinterpretarea lor abstractă – „Nuferi albaştri” – până la „Cavalerul trac”, un anonim fără chip, el însuşi o efigie a istoriei, proiectat pe un fundal cinematografic care să-i evidenţieze statornicia.

Brazde spre soare

De mare impact „Madona Maramureşeană” – lucrare de mari dimensiuni, impresionantă prin fiorul sacru pe care-l degajă, prin atitudinea personajului feminin şi modul de tratare a temei; la fel, „Pădureancă” – superbă fecioară gătită de nuntă, posibilă trimiere spre o Nefertiti a pământului românesc (cum a fost supranumit personajul), transpusă printr-o ţesătură măiestrită de linii, puncte, frize şi culori.

Remarcabilă fantezia motivelor decorative – un decorativism pur românesc în spirit, tuşă, nuanţe, asumare şi mesaj –, ştiinţa ordonării spaţiului şi a perspectivei, aspiraţia către azurul cerurilor Maramureşului, toate îmbrăcate într-un rafinat melanj cromatic ce reiterează şi dezvoltă culorile pământului.

Înaltul, culoarea, lumina metamorfozate în ipostaze de istorie personală – iată doar câteva dintre multiplele componente ale picturii solare a lui Constantin DIPŞE, a cărei prezenţă pe simezele clujene – în anul Centenarului Constantin Dipşe, 1917-2017 – e cu atât mai onorantă pentru viaţa culturală a Clujului.

Ochi de apă

Portret de artist (selectiv). Absolvent al Liceului „Gh. Şincai” din Baia Mare (1937). Absolvent al Şcolii Liberale de Arte Frumoase din Baia Mare, clasa prof. Gh. Manu (1940). Licenţiat al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, secţia Pictură, elev al maeştrilor Nicolae Dărăscu şi Camil Ressu (1945). Doctorat în Arte Frumoase la prof. Camil Ressu (1948). Expoziţii personale. 2009 – Muzeul Naţional al Satului, Bucureşti; 2002 – Galeria „Simeza”, Bucureşti; 1995, august – Galeria „Simeza”, Bucureşti; 1995, februarie – Banca Română de Comerţ Exterior, World Trade Plazza, Bucureşti; 1981 – Galeria „Simeza”, Bucureşti; 1975 – Galeria „Simeza”, Bucureşti; 1966 – Galeria „Simeza”, Bucureşti; 1966 – Sala de expoziţii Oradea; 1966 – Sala Muzeului regional Suceava; 1962 – Galeria „Niculae Cristea” de la ziarul Universul, Bucureşti; 1959 – Galeria „Niculae Cristea” de la ziarul Universul, Bucureşti; 1956 – Galeria „Niculae Cristea” de la ziarul Universul, Bucureşti. Expoziţii postume: dec. 2010-ian. 2011 – „Naturalis” (împreună cu fiul său, Ionuţ Dipşe, care a expus fotografie); 2012 – „Atelier: Privelişti” la Muzeul Naţional al Satului, Bucureşti; 2013 – „Grădina Maicii Domnului – Ipostaze”, în Biserica Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti; 2014 – „Imagini ale memoriei”, la Casa Memorială Dipşe din satul Şurdeşti, Maramureş.

Albăstrele

Lucrări de artă monumentală. Frescă: „Acvila” în Biserica greco-catolică Adormirea Maicii Domnului Bucureşti; Pictură bisericească: în bisericile din Podoleni, Costişa de Sus, Costişa de Jos, jud. Neamţ (în colaborare); pictură la biserică şi iconostas, comuna Poienile de Jos, Ilfov; biserica din comuna Ardusat, Maramureş (în colaborare); Tehnică mozaic-ceramică: 4 panouri în mozaic la Hotelul „Tomis” din Mamaia (în colaborare); mozaic demontabil reprezentând Delta Dunării, la Târgul Internaţional Bucureşti; mozaic-ceramic la Hotelul „Tâmpa” din Braşov; mozaicul „Arcaşii lui Ştefan cel Mare” pe faţada Căminului cultural din Putna etc. etc.; Restaurări în colaborare: Casa memorială Dr. Gh. Marinescu; Decoraţii la Casa oamenilor de ştiinţă Bucureşti; Fresca de la Întreprinderea de Maşini Import-Export Bucureşti; Frescele, tavanul Teatrului „Gheorghe Pastia” din Focşani şi tavanul foaierului.

MÂNA

De când e omul şi ai lui,

TOATE,

Cam de mână sunt legate.

Cu mâna-ngrijeşti trandafiru’

Tot cu ea mângâi copilu’.

Cu mâna semeni ogoru’

Cu ea construieşti pridvoru’.

Fântâna… scormoneşti cu mâna.

Tot cu mâna, îngrădeşti stâna.

Cu mâna decopertezi glia,

De iarbă, toată câmpia.

Şi faci brazde, adânci cât râul,

Pe sub care semeni grâul.

Cu mâna sădeşti copacul,

Tot cu mâna-ajuţi săracul.

Dacă-nveţi, cu mâna scrii

După ce-ai pictat întâi.

Ai pictat în peşteră

Cu mâna cea meşteră.

Cu mâna faci roata, focul,

Tot în mână-ţi stă norocul.

Tot ce simţi cu inima

Se-ndreaptă spre mâna ta,

Cu care poţi „lumina“.

De când a fost om şi îi,

Mâna-i unealta dintâi

Şi va fi de-a pururea

Cât omul va exista.

Cu mâna scormoneşti glia,

Cu ea sculptezi simfonia

Cu mâna-ţi aperi moşia,

Demnitatea şi-omenia.

Constantin Dipşe – septembrie 1987

***

Momentul artistic de aleasă nobleţe va fi augmentat astăzi, de la ora 18, în sălile de expoziţie de la Muzeul de Artă, cu ocazia unei ÎNTÂLNIRI (informale)
SUB STREAŞINA PICTURILOR LUI CONSTANTIN DIPŞE. Participarea pe bază de invitaţii sau prin confirmare la numărul de telefon:
0722-231683.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro