Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Senatul Naţional Român din Ardeal. Placa omagială de pe strada Octavian Petrovici

Cotidianul „Făclia” continuă, în ediţia de azi, suita de articole în care sunt prezentate clădiri şi monumente remarcabile din Cluj-Napoca, legate de viaţa unor ilustre personalităţi ale istoriei şi culturii transilvănene. Suita este dedicată Anului European al Patrimoniului Cultural, a cărui deviză este „La confluenţa dintre trecut şi viitor”. Foarte multe personalităţi din memoria colectivă a oraşului au avut un rol substanţial în făurirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

În fostul sediu al Băncii „Economul” – prima instituţie bancară românească din Cluj (1887-1948) – de pe strada Ferdinand nr. 31, colţ cu strada Octavian Petrovici -, a fost constituit, la 2 noiembrie 1918, Senatul Naţional Român din Cluj, ca prim organism politic de acţiune, înainte de înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1818. Pe latura de pe strada Octavian Petrovici a clădirii se află două plăci omagiale. Prima, în bronz patinat, consemnează înfiinţarea noului organism politic, în fruntea căruia s-au aflat avocatul Amos Frâncu, director al Băncii „Economul”, şi profesorul universitar Emil Haţieganu. Cea de-a doua placă, în marmură, comemorativă, este închinată elevului Octavian Petrovici, victimă, la 19 decembrie 1918, a unei acţiuni armate violente, puse la cale de „gărzile nemeşilor”, maghiare, din oraş, cu scopul ocupării sediului Senatului Naţional Român din Cluj.

Avocatul şi omul politic  (1866-1933) a fost ales, alături de prof. univ. dr. Emil Haţieganu, la 3 noiembrie 1918, în fruntea Senatului Naţiunii Române din Ardeal, constituit în ziua precedentă la Cluj. În iulie 1919, Amos Frâncu a fost ales preşedinte al Baroului Cluj, reorganizat. Între anii 1929-1930, avocatul i-a apărat pe locuitorii comunei Răchiţele şi pe cei din 11 sate din zona Muntele Vlădeasa, în procesul cu baronul Miklós Bánffy. Frâncu a organizat, cu moţii din Munţii Apuseni, o contraofensivă, la Cluj, în timpul tulburărilor produse de grupuri de rezistenţă maghiare.

Zeci de mii de moţi, pentru care Amos Frâncu a fost „Tribun al Apusenilor”, asemenea crăişorului Avram Iancu, l-au condus pe ultimul drum, în noiembrie 1933, de la Cluj la Baia de Criş (Hunedoara), satul în care se născuse. Nicolae Iorga avea să scrie la moartea sa: „A murit în Ardeal un om cum nu se va mai găsi altul.”

Amos Frâncu s-a remarcat ca avocat al apărării în Procesul Memorandiştilor din anul 1894. Memorandumul Transilvaniei a fost o petiţie prin care românii cereau împăratului Franz Josef al Austriei, rege al Ungariei, drepturi etnice egale cu maghiarii, sistarea persecuţiilor şi a procesului de deznaţionalizare forţată. O delegaţie formată din 237 de intelectuali ardeleni a remis Memorandumul împăratului Franz Josef, la Viena, la 28 mai 1892, la împlinirea unui secol de la “Supplex Libellus Valachorum”, redactat şi semnat de corifeii şcolii Ardelene. Franz Josef nu a citit memoriul şi l-a trimis oficialilor de la Budapesta. Petiţia a fost restituită, fără a fi citită, membrilor delegaţiei. Ca urmare a faptului că Memorandumul a fost tipărit şi apoi difuzat în rândul ardelenilor, autorităţile austro-ungare au taxat acţiunea revendicativă a transilvănenilor ca fiind o instigare şi au deschis o acţiune în justiţie împotriva semnatarilor memoriului. Procesul politic al Memorandiştilor a durat doi ani şi s-a desfăşurat în Palatul Reduta (azi Muzeul Etnografic al Transilvaniei) din Cluj-Napoca. În ciuda argumentelor indubitabile, instanţa a decis condamnarea semnatarilor petiţiei ardelene la cinci ani de închisoare.

Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din Cluj-Napoca deţine un Fond Amos Frâncu, cu material documentar de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din secolul al XX-lea – corespondenţă particulară şi politică (corespondenţa cu “Astra”), acte, manuscrise, declaraţii, petiţii, referitoare la activitatea politică a lui Amos Frâncu.

Prof. univ. dr. Emil Haţieganu (1878-1959) a fost rector al Universităţii „Regele Ferdinand I” din Cluj (azi Universitatea „Babeş-Bolyai”) şi membru de onoare al Academiei Române. Fratele său, Iuliu Haţieganu, a fost un celebru medic clujean.

Emil Haţieganu, doctor în ştiinţe juridice, cu examen de magistrat, a fost fondator şi director (23 august 1920 – 27 septembrie 1923) al revistei „Glasul libertăţii” , care a apărut la Cluj, cu subtitlul „Foaie pentru popor, organ al Partidului Naţional Român”.

Avocatul Amos Frâncu şi prof. univ. dr. Emil Haţieganu au fost delegaţi ai comitatului Cojocna, Cluj, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, care a decis Unirea Transilvaniei cu România.

Carmen FĂRCAŞIU