Mai multe obiective din judeţul Cluj ar putea ajunge în patrimoniul UNESCO

• O serie de deficienţe pun însă proiectul în pericol •

Peste 300 de situri au fost identificate în ultimii doi ani pe traseul vechii graniţe a Imperiului Roman, în cadrul Programului Naţional Limes, printre acestea regăsindu-se castre legionare, castre auxiliare, turnuri şi alte instalaţii militare legate de această graniţă. Din cauza unor deficienţe care au apărut la nivelul comisiei speciale desemnată să se ocupe de implementarea acestui proiect, există riscul ratării şansei ca vestigiile de pe teritoriul României, ale graniţei fortificate nord-dunărene a Imperiului Roman să fie încrise în Patrimoniul UNESCO. şi asta e posibil să se întâmple chiar în anul Centenarului Marii Uniri.

Programul Naţional Limes (2015-2019) a fost instituit de Ministerul Culturii şi are în vedere elaborarea documentaţiei de specialitate privind monumentele care compun graniţa romană a provinciei Dacia, acestea constituind cel mai amplu monument unitar de patrimoniu din România, respectiv fiind cel mai lung sector, de aproape 1.500 km, al monumentului UNESCO cunoscut sub denumirea de „Frontiers of the Roman Empire” (FRE). Programul de inventariere a monumentelor din cadrul graniţelor romane situate pe teritoriul României presupune mai multe etape, având totodată un plan complex de activităţi planificate pentru 5 ani. Conform acestuia, în primul rând trebuie determinată localizarea precisă a monumentelor, apoi stabilite limitele siturilor şi zona lor de protecţie. În paralel este necesară comunicarea constantă şi corelarea demersurilor cu Institutul Naţional al Patrimoniului, Direcţiile Judeţene de Cultură, precum şi autorităţile locale şi judeţene pentru stabilirea regimului juridic al terenurilor, includerea lor în viitoarele documentaţii de urbanism şi strategii de dezvoltare, în vederea punerii în valoare şi monitorizării adecvate a acestora. Reprezentanţii Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei au anunţat că până acum au fost identificate mai mult de 300 de situri de pe toată lungimea acestei graniţe în România. Dintre acestea, 28 de monumente de origine romană au fost identificate, în anul 2017, acest lucru ajutând la conturarea graniţei romane de vest.

În proiect sunt implicate nouă ţări, România jucând un rol esenţial întrucât pe teritoriul ei se află cel mai lung sector al limesului roman, cu peste 1.000 km. În cercetarea de teren şi documentarea necesară întregului proiect sunt implicate trei instituţii muzeistice, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) din Bucureşti şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) din Sfântul Gheorghe.

”Activitatea desfăşurată în anul 2017 a constat în continuarea identificării de documente mai vechi relevante şi în continuarea cercetărilor de teren. Documente precum rapoartele de săpături ale arheologului Dumitru Protase găsite în arhiva MNIT au fost scanate pentru a fi adăugate la dosarul de includere a siturilor care aparţin graniţei romane aflate pe actualul teritoriul al României”, arată MNIT.

„Cercetările de teren de tip arheometric desfăşurate în cursul anului trecut au contribuit decisiv la conturarea cu o mai mare precizie a graniţei romane de vest aflate la sud de Bologa şi până în zona Văii Ierii şi a Văii Arieşului. În arealul de 400 km pătraţi cercetaţi în premieră au fost găsite 28 de monumente de origine romană, majoritatea pe teritoriul judeţului Cluj, iar o parte pe teritoriul judeţului Sălaj. Cercetări similare au avut loc în Sud-Estul Transilvaniei, în zona castrelor Râşnov-Cumidava, Hoghiz şi Breţcu, dar şi în zona frontierelor romane de Sud-Est a Daciei şi din Dobrogea„, mai arată reprezentanţii muzeului clujean.

Media centrală a atras atenţia că din cauza unor deficienţe apărute în cadrul programului, există riscul compromiterii demersului de a înscrie vestigiile de pe teritoriul României ale graniţei fortificate nord-dunărene a Imperiului Roman în Patrimoniul UNESCO. Una dintre probleme e legată de faptul că nu s-a reuşit clarificarea regimului juridic privind proprietatea siturilor arheologice, deşi acest pas trebuia făcut până în septembrie 2016. Totodată, o altă deficienţă constă în faptul că membrii Comisiei Limes nu ar fi respectat criteriile UNESCO privind autenticitatea monumentelor. Ambele probleme sunt puse pe seama lipsei de coordonare în interiorul comisiei iar dacă nu vor fi remediate există riscul ca România să rateze această şansă de a ocupa încă un loc pe lista UNESCO.