Lansare carte

„Joia patimilor” de Horia Bădescu. Străduinţa de a rămâne oameni şi fraţi

joi 28 martie, 17. 00 * Sala Reduta, Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Editura Școala Ardeleană vă invită la lansarea volumului „Joia patimilor” de Horia Bădescu (ediția a IV-a, ‘Prefață’ de Petru Poantă, ‘Postfață’ de Liviu Petrescu, Colecția Romanele Marii Uniri), un proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri.

Vor prezenta acad. Ioan Bolovan (prorector UBB), prof. dr. Constantin Cubleșan (critic și istoric literar), prof. dr. Mircea Popa (critic și istoric literar), Vasile George Dâncu (directorul Editurii Școala Ardeleană), moderator Tudor Sălăgean (managerul Muzeului Etnografic al Transilvaniei). Este evenimentul la care a fost invitat Corul bărbătesc „Dacii liberi” din Libotin, Maramureș.

Vă propun câteva rânduri scrise de-a lungul timpurilor de… Petru Poantă: „Ardeleanul Liviu Rebreanu a dat literaturii noastre teribilul roman al răscoalelor din 1907 de la sud de Carpaţi şi iată că acum argeşeanul Horia Bădescu publică o concentrată cronică a unui eveniment sinistru din Maramureş, întâmplat imediat dup unirea din 1918. Această apropiere peste timp nu‑i deloc întâmplătoare, cel puţin din perspectiva românescă. Este surprinzător cum poetul acesta profund liric, printre puţinii care mai cred că poezia rămâne totuşi expresie şi cântec în veacul tuturor cinismelor, a învăţat, în proză, lecţia lui Rebreanu. Desigur, nu este vorba de o imitaţie, ci de forţa de a face credibil estetic un eveniment real din istoria noastră cu nişte procedee, până la un punct, similare”; Liviu Petrescu: “Joia patimilor este un roman istoric. Un roman istoric, în tradiţia romanului realist ardelenesc. Lectura lui atentă descoperă însă, din umbră, un mare model, un model de care nici nu ştiu dacă autorul a fost sau nu conştient. Este modelul romanului istoric tolstoian. Ca şi acolo, şi aici, în Joia patimilor, vom descoperi alături de personaje de ficţiune şi personaje istorice reale, care apar în aceste pagini ca prezenţe fugare, mai mult sau mai puţin consistente. E vorba indeosebi de câţiva dintre fruntaşii românilor din Ardeal, în acel moment al începutului de veac XX consecutiv Primului Război Mondial şi Marii Uniri a Ardealului cu România. Îi vom descoperi în universul romanului, pe câţiva dintre ei, pe Ştefan Cicio Pop, pe Vaida-Voevod, pe un altul dintre deputaţii românilor în Parlamentul de la Buda­pesta, Mihali, atâţia şi atâţia alţii, prezenţe, spun, mai mult sau mai puţin fugare, dar, cu siguranţă, memorabile. Sunt tăiaţi în câteva linii, însă linii care nu se uită, sunt profiluri, sunt portrete ce au dimensiunea măreţiei, sunt de fapt busturi ce pozează pentru veşnicie. Este reconfortant să descoperi cum scriitorul a câştigat acest pariu, fiindcă pentru orice romancier ce-şi propune să înfrunte această provocare, este o victorie să facă să apară în pagi­nile literaturii lui de ficţiune personaje cunoscute despre care cititorul află din cărţi de istorie”.

În încheiere vă propun şi câteva rânduri semnate… Horia Bădescu: “Am scris această carte pentru prietenii mei din Ţara Lăpuşului, cei care m-au primit întotdeauna ca pe unul de-ai lor, pentru învăţătorul Roman Precup, cel cu inima cât toa­tă Transilvania, cel care mi-a vorbit prima oară des­pre aceste întâmplări de de­mult. Am scris despre dra­goste şi ură, despre sânge şi lacrimi, dar mai cu seamă despre străduinţa de a rămâne oameni şi fraţi”.

Concluzia? Evenimentul trebuie onorat şi încă în număr cât mai mare.

Demostene ŞOFRON