Johnny Răducanu (decembrie 1931 – septembrie 2011)

La 1 decembrie 2011 ar fi împlinit 80 de ani. Din care peste 60 de ani de activitate artistică de vîrf, activitate, din păcate, deloc apreciată. Cum altfel se explică pensia de mizerie după peste 20 de ani munciţi ca instrumentist în orchestra ‘Electrecord’, o pensie de numai 429 de lei ! Aceasta este România în care trăim, aşa ştiu guvernanţii noştri să-şi aprecieze valorile. Orice alte cuvinte sînt de prisos… Cu toată sărăcia, a preferat să rămînă în ţară, dintr-un singur şi mare motiv, “Am promis tatălui că nu voi părăsi niciodată ţara. Aşa m-a învăţat el, aici sînt mormintele fraţilor mei şi trebuie să rămîn lîngă ei”.

Johnny Răducanu – pe numele său real Răducanu Creţu – s-a născut la Brăila, oraş “cosmopolit, policrom”, într-o familie rromi cu vechi tradiţii şi preocupări muzicale, de peste 300 de ani, încă de pe vremurile lăutarului Petre Creţu Solcanu. Important este că Johnny Răducanu nu şi-a renegat niciodată originea, citez, “ce ştiu eu e că am un amestec de sînge fabricat pe meleag românesc”, origine des pomenită în interviurile acordate.

A fost elevul Şcolii medii de muzică din Cluj (1949 – 1953), student al Conservatorului “Ciprian Porumbescu” de la Bucureşti (1953 – 1956), absolvit la clasa contrabas.

Se pot şi se vor scrie multe, foarte multe despre activitatea artistică a lui Johnny Răducanu, prin numeroasele ipostaze oferite, contrabasist, pianist, compozitor, aranjor, lider de formaţii, actor, descoperitor de talente. Dacă e să ne oprim asupra discografiei, atunci trebuie menţionate Jazz trio, Jazz în ţara mea/Jazz in My Country (1967), Confesiuni (I, II, III; 1979, 1982, 1986), Jazz Made in Romania (1987), To His Friends (1996), Jazz Behind the Carpathians (1999), Jazz antifanariot (2002), Jazz Made in Romania – Live in San Francisco (cu Teodora Enache, 2002), Jazz Bestament (2005), Chamber Jazz Music (2008), Inside Stories – Poems (2009).

Mă opresc asupra albumului Confesiuni (1979; piese ‘Omagiu lui Duke Ellington’, ‘Reminiscenţe’, ‘Doinind’, ‘Vechi tezaur’, ‘Confesiuni’, ‘Păsări albe’, ‘Dans în 5/4’, ‘Spaţii româneşti’, ‘Ecouri din Carpaţi’; colaboratori Dan Mîndrilă, Alin Constantin, Laurenţiu Butoi, Marius Popp, Eugen Gondi), pentru a vă supune atenţiei prezentarea făcută de Florian Lungu, citez, “al doilea album de autor îl revendică pe Johnny Răducanu, în pragul deceniului al nouălea, ca un artist matur, un muzician în plină efervescenţă a forţelor creatoare (…) Muzica acestui disc este prin excelenţă o muzică de feeling şi de substanţă (…) Creatorul se dovedeşte acelaşi fervent căutător şi descoperitor de comori în ‘vechiul tezaur’ al folclorului nostru, atribut ce-l învesteşte pe Johnny Răducanu cu titlul onorific de exponent de seamă al şcolii româneşti de jazz”. Jazz Made in Romania înseamnă piese precum ‘Tescani’, ‘Alean’, ‘Pastorală de toamnă’, ‘Mîinile olarului’, ‘Octombrie Song’, ‘Cîntecul codrului’, colegi de seamă precum Eugen Gondi, Nicolae Simion, Tony Kuhn, Dan Ionescu, Ionel Bota.

Am amintit mai multe nume, trebuie amintite în acelaşi context al celor apropiaţi de el pe scenă Harry Tavitian, Kamocsa Bela, Anca Parghel, Aura Urziceanu, Teodora Enache, Art Farmer, Slide Hampton, Friederich Gulda, Guido Manusardi, nu sînt singurii.

Compozitorul se regăseşte nu numai în piesele pentru contrabas, pian sau voce (“Temele mele sînt româneşti”), ci şi în muzica de film, calitate în care a compus muzica peliculelor Cea mai puternică (TV; regia Cornel Todea), Nichita Stănescu (2007; regia Marian Baciu), asigurînd coloana sonoră a producţiilor Muşchetarii în vacanţă (1984, regia Savel Ştiopu), Nimeni nu moare (TV, 1976, regia Constantin Chelba). Actorul Johnny Răducanu se regăseşte în distribuţia filmelor Un om în loden (1979, regia Nicolae Mărginean) şi Preţul succesului (TV, 1977, regia Cornel Todea).

A fost mult, mult mai apreciat peste hotare. În anul 1987 devine Membru de Onoare al distinsei ‘Louis Armstrong’ Academy din New Orleans. Cu zece ani înainte însă, 1977, a fost distins cu Diploma de Merit oferită de Departamentul Cultural al Statelor Unite. Nu în ultimul rînd, trebuie menţionat faptul că Leonard Feather l-a numit “Mr Jazz of Romania”, titulatură care l-a însoţit toată viaţa.

A fost de foarte multe ori oaspete al Clujului, în diferite ipostaze şi momente. L-am aplaudat pentru serile de jazz şi poezie oferite alături de Ion Caramitru, l-am aplaudat în serile de jazz de la Diesel sau cele din Festivalul ‘Jazz Napocensis’, concerte care rămîn memorabile.

Personal, l-am cunoscut pe Johnny Răducanu în 1983. I-am luat un prim şi mare interviu. Spre marea mea bucurie, nu a fost singurul, Maestrul fiind deschis de fiecare dată discuţiilor despre jazz, festival, muzică, viaţă, public, societate civilă, politică. Fiecare întîlnire şi au fost foarte multe (Sibiu, Braşov, Costineşti, Bucureşti, Cluj-Napoca), a fost o îmbrăţişare, un schimb de idei, prietenia guvernînd fiecare întîlnire.

Rămînem cu amintirile, toate frumoase, toate pline de învăţăminte. Rămînem cu amintirea unui OM şi a unui ARTIST deschis, prietenos şi comunicativ. Rămînem pentru totdeauna cu Johnny Răducanu.

Demostene ŞOFRON