În librării: UN NOU ROMAN SEMNAT VASILE IGNA

Poet, eseist, prozator, traducător, cronicar literar. Aşa începe şi aşa se sfîrşeşte orice CV semnat Vasile Igna. Sigur că îl cunoaşteţi ca editor (între anii 1974-2007) la „Dacia”. Sau îl ştiţi din peregrinările diplomaticeşti la Paris, Bucureşti sau Berna (1997-2007). Dar cel mai sigur e că i-aţi citit numeroasele plachete de poezie. Şi proza, densă, argumentînd cu uneltele filosofiei nevoia de cotidian (Ora morilor de vînt, Andante şi Camera obscură).

N-am să vă spun nimic despre noua carte. Poate doar că merită a fi citită. Dacă las voii domniilor voastre lectura acestui roman, nu mă pot abţine să citez un scurt pasaj dintr-o altă proză, relevantă pentru ceea face, dintotdeauna, scriitorul Vasile Igna:
„Am trăit toată viaţa printre cărţi: citindu-le, scriindu-le, făcîndu-le. Cartea e pîinea cea de toate zilele, hrana fără de care întreaga noastră fiinţă sufletească intră într-o indescriptibilă panică şi derivă, locul geometric în jurul căruia se construiesc şi se dărîmă lumi, tărîm al lucidităţii şi al fantasmelor, soare luminînd nopţile de insomnie, ceasurile de restrişte ori clipele de pace ale cugetului” („Naufragiu în bibliotecă”, Ed. Albatros, Bucureşti, 2001, p. 65).
r.v.