Horea Cucerzan şi pictura sa ”cu cer” şi zări aurorale

Scăldat în izvorul miraculos al talentului, Horea Cucerzan (n. 1 iulie, 1938, la Blaj) posedă inducţia luminoasă a curentului electric : ”plusul” şi ”minusul” personalităţii sale împrăştie o lumină diafană, scintilantă, fin pulverizată peste lumea imaginată în care realul se întretaie cu visul, dându-i, în proporţii unice, o strălucire celestă. Sudul şi nordul se asupresc împreună într-o excitaţie armonioasă, se susţin colocvial şi se îmboldesc metodic lăsând pe rând în primul plan să domine când vocaţia misterios-întunecată a Septentrionului, când patima arzătoare, scânteind pe apele albastre ale Italiei mediteraneene. De unde vine omul acesta modest în câtimea lui fizicamente naturală, aruncând mantaua scamatorului matusalemic peste grădina Europei pe care o îmbracă apoi, graţios, matinal, zâmbind în vis şi…unde vrea să ajungă, dacă, încă… n-a ajuns ? Omul are în sine o spiritualitate ortodoxă, ridicându-se ca un duh de tămâie din glodul Câmpiei transilvane de la Blaj, dar se întrupează ciclopic din ochiul papal al Sfintei Treimi, simbol al Dumnezeirii, statornic, suveran, dominator, venind din Roma marilor prelaţi si seniori renascentişti. Puzderia lui de fapte măreţe – mici ”giuvaeruri” pictate ! – este un zid care nu ”se înspăimântă” de viforniţa agrestă a amestecatelor pustiiri ”artistice” care bat zgomotos în porţile noastre şi pun pecetea unei interdicţii suverane peste o Românie de azi care pare a fi ţara nimănui…! Rar întâlneşti atâta plinătate a formei, acel forfot de idei şi sensibilitate din ghiocul minţii sale, cum vei vedea-privindu-i lucrările- destoinic şi suveran, o pictură încă ”naţională” în care freamătă marea istorie a continentului. A noastră şi a acelei Europe după care tânjim. Să fie el ”buturuga” mică care răstoarnă…carul mare al putreziciunii noastre ?

La 80 de ani, cât are el acum, trupul plăpând al lui Horea scade, se apleacă interogativ, devenind o chintesenţă a îndoielii, iar opera sa creşte şi umple zările românităţii. Încă n-am întâlnit român care să n-o privească cu nesaţ şi să nu se încarce febril cu mesajul ei. La mulţi ani, Horeo !

Vasile RADU