Generoasele ofrande picturale ale unui frămîntat octogenar: Expoziţie aniversară VASILE POP

 Rotunjind o frumoasă vîrstă, maestrul Vasile Pop se manifestă în plan creativ cu freneziile tipice unui spirit necontenit preocupat de temeinice aprofundări în perimetrul unei incitante profesii. Este comportamentul definitoriu pentru pictorul ademenit de incantaţiile unui nobil ideal. Desăvîrşind prin ani operă cu statut referenţial într-o superbă tradiţie culturală, nu-şi poate reprima imboldul cotidian spre alte tentante fundamentări de certitudini, desprinse din universul mereu fascinant al realităţii ştiute sau imaginate, reconstituite cu patosul unui neobosit iubitor de lumină şi adevăr.

Performant mînuitor de traiecte şi tensiuni lineare, logic şi expresiv distribuite, peste care se aştern învolburările unui fabulos ansamblu cromatic în demult caracteristice dominante de ocruri şi brunuri, cu sonorităţi similare unor seculare şi consacrate iconografii, prolificul Vasile Pop amplifică viguros zestrea unui preţios patrimoniu cu solid articulate valori. Umanitatea configurată în precipitata dinamică a celor mai diverse ipostaze constituie componenta de bază a pretextului imaginativ, pe care-l percepem în deplinătatea răsfrîngerilor sale emotive. Surprinde şi angajează intens propria noastră cunoaştere şi fantezie naturaleţea şi acuitatea cu care este etalat freamătul unor fiinţe neliniştite, stăpînite de aprige interogaţii. Ţine să conştientizeze că lumea este bîntuită de incomode convulsii, iscate din absurdul unui existenţial nu de puţine ori animat de ilogice alcătuiri, manifestări, verdicte. Profunzimea tonusului meditativ al majorităţii invocărilor inspirative antrenează la nivelul spiritului receptor un sentiment de simpatie, de fraternizare cu dilemele celor din imediata noastră incidenţă, conform filozofiei de viaţă specifică eternului românesc. Nu e preocupat expres de a proiecta în dramatic intonaţiile unor cantonări în grave, aspre atitudini, considerînd mai eficientă sobra şi demna refugiere în sine, cu armonios remediu sufletesc. Înţeleapta sa pledoarie pentru o solemnă reculegere vine să ne convingă că forţa integrităţii morale pulverizează vîrtejul eventualelor oprelişti. Interesant de relevat se desprinde şi faptul că nu lipsesc infuziile de senin, duioşie, voluptate, încurajate de proaspăta respiraţie a componentelor pozitive ale vieţii.

Primează la nivelul abordării creative – ce particularizează de decenii o viziune şi un stil – interesul major pentru structurarea imaginilor conform normelor unui laborios angrenaj compoziţional. Limpezit iniţial în plan conceptual, fondul ideatic şi afectiv se materializează în cîmpul unui figurativ comprimat prin sintetizatoare tendinţe constructive. În virtutea unui tumultuos elan vital, motivele capătă desfăşurări ample, care încurajează adesea pregnanţa monumentală. Dar robusteţea formelor, care conferă siluetelor fermitate şi distincţie, stimulează şi o evidentă impresie de supleţe şi eleganţă, dată fiind măiestrita stăpînire a rigorilor succesiunilor ritmice şi interferenţelor stimulative.

Ca argument esenţial al transpunerii şi comunicării rămîn fluxurile fascinante ale culorii, distribuită cu atent şlefuită şi cultivată sensibilitate, sugestiv şi ingenios modulată de reverberaţiile unei lumini recreate, cu sonorităţi şi patine de nobilă arhaitate. Imaginile evadează de sub incidenţele cotidianului efemer. Ca extrem de familiară s-a impus sonoritatea unor plurivalente argumente de viaţă, trecute prin rafinate decantări, cărora curgerea vremii nu le-a diminuat fervoarea, strălucirea şi misterul.

Ampla expoziţie aniversară deschisă în fastuoasele săli de la parterul Muzeului de Artă Cluj a confirmat încă o dată originalitatea şi profunzimea unui referenţial demers creativ. Gîndind prin prisma generoaselor ofrande picturale înscrise pe ecranul vremii, maestrul Vasile Pop ni se înfăţişează – cu temeinice argumente – ca un viguros continuator de spiritualitate românească.

Negoiţă LĂPTOIU