Galeria de Artă FĂCLIA. Pictorul Eduard Stoica, abordări plastice nonconformiste, originale ca tehnică şi viziune

În urmă cu mai bine de un an, pictorul Eduard Stoica ne dăruia „castelul de nuanţe”’ (tot în galeria „F” a ziarului Făclia), o primă expoziţie personală a unui tânăr interesat de artă, el însuşi fiind absolvent de studii superioare de kinetoterapie şi, apoi, de teologie – patrimoniu şi restaurare. Acum îl regăsim în continuitatea adâncirii unor abordări plastice nonconformiste şi originale ca tehnică şi viziune. La prima impresie, o lume picturală miniaturală, introvertită, amintind de patina timpului, suprapusă icoanelor, sau de un „ţesut” pictural inspirat de lumea pură a copilăriei universale. Întrezărind şi evocarea unor simboluri eterne, ca fructul, cartea, muntele, ochiul, poarta sau floarea, vizitatorul speră să înţeleagă mai bine lumea domnului Stoica. Adică, partea cerebrală de gândire plastică, care există chiar dacă ocultată de abordarea tehnicilor, dimensiunilor sau a denumirii „Fantasmagoric” sub care domnul Stoica îşi numeşte expoziţia.
Interesant ca expresie, de o ironie admirativă, este „Portretul cu şapca balcanică”, o posibilă, dorită sinteză esenţializată a 2-3 autoportrete semnate de Van Gogh, în tehnică de ulei şi gamă de nuanţe verzui. Este şi o interogaţie vis-à-vis de modernele şi foarte bine cotatele reinterpretări ale unor capodopere în viziunile unor creatori contemporani. Aceste idei legate de pervertirea noastră la nivelul imaginii sunt susţinute de cele câteva mici lucrări care exersează tehnic pe motivul ochiului, OCHIUL fiind semnul studiului, al preciziei, al cercetării cerebrale care structurează şi exteriorizează „filmul” propriei vieţi (de artist, intelectual), dar şi simbol – formă a prezenţei divine. Poate că mica lucrare în ulei, asemeni unei ferestre boltite şi numite mental de artist „Fructul privegherii” (de fapt, o pară şi nu celebrul măr din grădina raiului), ar fi semnul vizionar al unor primejdii posibile venite din direcţia religiilor mai noi, mai globaliste…
Regăsim lucrări miniaturale, cu aparenţă artizanală de mozaic, care sugerează esenţializat un chip cezaro-divin (posibil împăratul Iustinian, preluat din mozaicurile de la Ravenna) şi care ar fi, măcar ca utopică întrebare, o contrabalansare a aglomeratelor „Panseluţe”.
Iar evocarea criptată a mineriadelor, ca panseluţe, este semnul admirativ-ironic al istoriilor făcute sau contrafăcute la care am asistat înmagazinând atâtea imagini haotice de forţă şi durere.
Se poate discuta despre mica expoziţie a încă tânărului Eduard Stoica, despre dureroasele întrebări „Fantasmagorice”, dacă vizitaţi galeria „F” a ziarului Făclia din Cluj, str. Clinicilor nr. 33, până în 22 august.
De altfel, pictorul Eduard Stoica este profesor de desen în Cluj, restaurează şi pictează icoane, iar expoziţia ne cheamă la comunicare, dialog, sau opţiuni valorice culturale, cel puţin.

Margareta CATRINU