Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 195. OMAGIU MARII MUZICI, OPEREI CLUJENE ŞI ARTIŞTILOR CARE I-AU DAT STRĂLUCIRE UNICĂ

30 iulie 2018 | Articol scris in ARTE,CULTURA

Moderată de Prof.dr. Nicolae HÂNCU, Gala cu numărul 195, desfăşurată sub genericul AMINTIRILE UNUI SPECTATOR DIN SALA OPEREI NAŢIONALE ROMÂNE, a readus la microfon discursul avizat, de reală încărcătură enciclopedică, pasionat şi emoţionant, totodată, al reputatului medic şi om de cultură al Clujului, Prof.dr. Nicolae MIU. În anul 2000, când la Casa Cărţii de Ştiinţă apărea volumul intitulat AMINTIRI DIN SALA OPEREI CLUJENE, autorul acestuia, Prof.dr. Nicolae MIU, făcea, în ,,Cuvânt înainte”, următoarea confesiune, adevărată profesiune de credinţă cu valoare premonitivă: ,,Sunt prezent în sala Operei Române de aproape 50 de ani. Trăirile mele sunt greu de suportat atunci când rememorez succesele acestei scene de primă importanţă, adevărată Operă Naţională. Este vorba nu numai de repertoriu, extrem de variat şi de pretenţios (de la Verdi şi Puccini la Mozart, Wagner, Gounod şi Bizet, de la Donizetti şi Rossini la Ceaikovski şi Borodin, de la Smetana şi Moniusko la Sabin Drăgoi şi Tiberiu Brediceanu), de montări de prestigiu ale unor extraordinari regizori şi dirijori, dar şi de mari, fantastic de mari cântăreţi şi artişti. Pentru că Opera din Cluj avea nu numai voci extraordinare, ci şi artişti desăvârşiţi. Dintre soprane, Ana Rozsa-Vasiliu (celebră în Violetta din Traviata la Scala din Milano), pe care eu mi-o amintesc în Tosca, Madama Butterfly, Boema, Aida şi Trubadurul; Lya Hubic (inegalabila noastră artistă din Lucia…, Traviata, Rigoletto, Bărbierul din Sevilla, Boema, Lakme, Nunta lui Figaro); Stella Simonetti (care realiza roluri extrem de grele, precum Rusalka, Halka, Iaroslavna în Cneazul Igor sau Elisabeth în Tannhauser); Elena Vătafu (fantastică în Aida sau Tosca); Lucia Stănescu (timbrul ei de violoncel parcă mai răsună şi azi în Margareta din Faust, Elsa din Lohengrin sau Micaela din Carmen), Lya Mărcuş-Anca, Livia Liseanu… Clujul a avut în perioada respectivă şi mezzosoprane de mare clasă, ca Susana Coman-Bosica, Silvia Florea-Soltiski, Ecaterina Vîlcovici, ale căror creaţii pot constitui momente de referinţă peste timp. Cea mai <preţioasă> voce într-un spectacol de operă, cea a tenorului, a avut străluciţi reprezentanţi în Al. Racolţea, Augustin Almăşan, T. Carabiberi, I. Piso, C. Fânăţeanu, Ion Buzea şi, nu în ultimul rând, Mihai Almăşan (cântăreţ, dar şi actor, creator al unor personaje unice).

Baritonii au constituit o forţă artistică excepţională; nu ştiu dacă o altă operă din ţară s-a bucurat, în acea perioadă, de mari cântăreţi ca Gogu Simionescu, Constantin Ursulescu, Vasile Bărbieru, David Ohanesian sau Octav Enigărescu. Başii au fost dominaţi de figura marelui Constantin Ujeicu (remarcabil în Faust, Năpasta, Bărbierul din Sevilla, Boris Godunov), dar şi de alţi cântăreţi care au realizat cariere de excepţie, cum ar fi Ioan Hvorov, Traian Popescu, Ion Udrescu. Şi baletul a avut nume mari, dintre care amintesc doar trei vedete: Eugenia Popovici, Larisa Şorban şi Eva Maksay. Toţi aceştia şi încă mulţi alţii, cei care mai există şi cei care sunt aparent plecaţi, trăiesc, de fapt, prin ceea ce au lăsat în fiecare dintre noi”. Şi, într-adevăr, majoritatea celor amintiţi au plecat să cânte într-o altă dimensiune, cei rămaşi putând fi număraţi astăzi, în anul de graţie 2018, în care aşternem aceste rânduri, pe degetele unei mâini…
Este vorba despre artişti care au conturat aura de legendă a Operei clujene, încă de la înfiinţarea instituţiei, în 1919, continuând cu prima reprezentaţie, din 25 mai 1920, cu Aida de Verdi, avându-l ca director de scenă şi protagonist în rolul Radames pe tenorul Constantin Pavel şi în rolul titular pe soprana Lia Pop. Ca dintr-un tunel al timpului, ce se deschide doar în faţa celor aleşi, rând pe rând au apărut la rampă artiştii lirici Traian Grozăvescu, Constantin Ujeicu, Stella Simonetti şi Augustin Almăşan, Lya Hubic şi Mihai Almăşan, Ana Rozsa-Vasiliu, Silvia Florea-Soltiski, Elena Vătafu, Theodor Carabiberi, Lucia Stănescu, Livia Liseanu, Lya Mărcuş-Anca, Alexandru Racolţea, Niculina Mirea, Georgeta Orlovschi, Mugur Bogdan, Teodor Anastasiu, Ana Manciulea, Vasile Cătană, Ion Iercoşan, Ioan Trifa, Ion Piso, Ion Buzea, Corneliu Fânăţeanu…
Instantanee fotografice şi video, dublate de înregistrări audio din marea fonotecă de aur a istoriei muzicale a Clujului şi a ţării, păstrate cu veneraţie şi dragoste de Prof. dr. MIU, s-au împletit pentru a recrea prin imagine şi ţesături sonore dintre cele mai elaborate ceea ce ne place să numim anii de glorie ai Operei clujene. Înregistrări antologice, piese rarissime cu: Traian Grozăvescu (,,La donna e mobile” din Rigoletto de Verdi); ,,Aria clopoţeilor” din Lakme şi ,,E strano…” din Traviata cu Lya Hubic; Ana Rozsa-Vasiliu în Tosca; Corneliu Fânăţeanu (aria ,,Addio fiorito asil” din Madama Butterfly), alte înregistrări cu Traian Popescu, Ion Buzea, Alexandru Racolţea, Lya Mărcuş-Anca, Elena Vătafu, Livia Liseanu, Silvia Florea-Soltiski, Lucia Stănescu, Stella Simonetti, Niculina Mirea, un minunat duet din Trubadurul de Verdi, cu Georgeta Orlovschi şi Dan Serbac sau Mugur Bogdan în Ernani – tot atâtea semne concrete lăsate peste timp de aceste stele de primă mărime ale scenei clujene, aplaudate şi pe mari scene internaţionale. Clujul a reprezentat, pentru carierele lor, marea lansare şi scena de care s-au legat pentru tot restul vieţii; pentru alţi artişti, Clujul a rămas spaţiul sacru al primei mari iubiri, de neuitat oriunde se vor fi aflat în lumea largă.
Magia serii încă nu s-a risipit, ea impunând, cu certitudine, o continuare, tot sub ,,bagheta” inegalabilului cronicar sentimental, cu uriaşă inimă de artist, Nicolae MIU. Fără oameni devotaţi, martori ai unei deveniri, precum Domnia sa, fără adevăraţi cunoscători ai fenomenului operistic clujean din chiar interiorul acestuia, cultura clujeană ar fi infinit mai săracă. Este meritul Galelor MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ, al Prof.dr. Nicolae MIU şi al organizatorului şi moderatorului evenimentelor găzduite, lunar, cu generozitate, de Muzeul de Artă Cluj-Napoca – Prof.dr. Nicolae HÂNCU – de a aşeza, pe piedestalul cuvenit, oameni, fapte, valori care nu pot fi estompate de patina timpului.