Filme Comedy Cluj, octombrie 2011

“Pinoy Sunday” – cel mai bun film. “The Infidel” – trei premii ! “Die Hummel” – două premii !

La finalul celei de a II-a ediţii, 2010, am aniticipat o creştere calitativă a festivalului Comedy Cluj şi mă bucur că nu m-am înşelat deloc. 2011 a fost net peste ediţia de anul trecut şi, aşa cum se întîmplă în cazul mai tuturor festivalurilor bine gîndite, ediţiile următoare anunţă un regal al filmului de comedie. Ştim deja cum s-a dezvoltat în timp TIFF-ul – raportarea la acest festival este necesară în ideea împlinirii calitative şi cantitative în timp – , consider că sînt întrunite toate elementele unei dezvoltări similare şi în cazul Comedy Cluj. O dezvoltare anticipată şi realizată în primul rînd, graţie creşterii experienţei celor care gîndesc Comedy Cluj, un staff artistic şi administrativ tot mai competitiv. Ca să vă ofer un exemplu, 2011 înseamnă o creştere importantă a calităţii selecţiei filmelor din competiţia oficială, creşterea numărului de evenimente speciale, premii tot mai multe, secţiuni noi, creşterea numărului de invitaţi, o diversitate care se impune, care atrage spectatori şi specialişti, care impune festivalul în întreaga lume. Şi tot mai multe voci autorizate consideră Comedy Cluj cel mai important festival de film de comedie nu numai din Europa, ci şi din întreaga lume.

Să vedem premii Comedy Cluj 2011… În competiţia filmelor de lungmetraj, jurizarea a fost dificilă, în primul rînd datorită calităţii selecţiei. În general, filmul declarat cel mai bun atrage după sine şi premiul pentru regie, scenariu, premii pentru actori. Regula nu se respectă de multe ori, vezi gala decernării premiilor Oscar, BAFTA, Golden Globes… Ca toată lumea să fie mulţumită, filmele foarte bune îşi împart premiile. Este o opţiune viabilă, mulţumitoare. Comedy Cluj 2011 se înscrie pe aceeaşi linie, pe aceleaşi coordonate la care s-a ajuns graţie, repet acest lucru, selecţiei de calitate. Motiv pentru care cel mai bun film de lungmetraj în competiţie este Pinoy Sunday/Duminică în stil filipinez (producţie Taiwan, Filipne, 2009, regia Wi Dong Ho), film “scris şi filmat superb, o introspecţie într-o lume rar pătrunsă de o audienţă din occident”, am citat din motivaţia juriului, motivaţie care vizează şi “naturaleţea personajelor şi relaţiile strînse de prietenie”.

Cea mai bună regie, cel mai bun regizor cu alte cuvinte, este Sebastian Stern, laureat pentru Die Hummel/Bondarul (Germania, 2010), cel care “spune povestea unui om în drumul său spre descoperirea sinelui, subliniind nu doar o evoluţie a trăsăturilor umane şi a relaţiilor sale cu familia şi colegii de lucru, ci şi făcînd o caldă invitaţie de a ne examina propriile valori. Filmul prezintă complexitatea interacţiunilor dintre personaje, păstrînd în acelaşi timp povestea lineară”. Avem deja două filme de top. Al treilea este The Infidel/Infidelul (Marea Britanie, 2010, regia Josh Appignanesi), peliculă cu nu mai puţin de trei premii : cel mai bun scenariu – David Baddiel, actor în rol principal – Omid Djalili, Premiul Publicului ! Filmul prezintă povestea bine conturată a unui om “care descoperă că nu e ceea ce a crezut şi se zbate să îşi cunoască şi să-şi înţeleagă originile pentru a ajunge la echilibrul mult dorit. Scenele pline de ironie, umor şi patos sînt combinate într-un mod amuzant. Această poveste nu ne arată cum să rîdem de evrei, ci cum să rîdem îmrepună cu ei”. Este filmul unei poveşti adevărate, povestea unui om “atipic dar real”, o temă bine transpusă pe marele ecran, cu un final neaşteptat.

Cea mai buncă actriţă într-un rol principal este Tak Sakaguchi din A Yakuza’s Daughter Never Cries/Fetele Yakuza nu plîng niciodată (coproducţie Rusia, Germania, 2010, regia Sergey Bodrov şi Gulshat Omarova), actriţa care reuşeşte să “readucă echilibrul unei situaţii pornite din … haos !”.

Două sînt Menţiunile Speciale acordate : una pentru cea mai bună cinematografie – 4 Black Suits/4 costume negre (Grecia, 2010, regia Renos Haralambidis; “pentru combinaţia reuşită dintre trăsăturile personajului principal şi opulenta frumuseţe a peisajelor), a doua pentru cea mai bună coloană sonoră – Die Hummel/Bondarul (Germania, regia Sebastian Stern; pentru folosirea unui “sunet original, ce accentuează drama emoţională a personajului).

Cîştigător al competiţiei de filme de scurtmetraj a fost Gobbel (România, regia Raluca David, producător Cristian Hordilă, Facultatea de teatru şi film/UBB Cluj-Napoca), cu Elena Ivanca, Georg Potzolli şi Dan Chiorean. Raluca David se află la cel de al doilea scurtmetraj, primul fiind Experiment (2010), în distribuţie Maria Seleş, Petre Băcioiu şi Cristi Grosu.

Competiţia şcolilor de film a dat cîştig de cauză peliculelor Daniel Ashes (Germania, regia Boris Kuntz; “Filmul are toate virtuţile unei producţii de film : o idee bună, un scenariu complex, replici memorabile, actori carismatici”) şi Captivi de Crăciun (România, regia Iulia Rugină; “În acest film se regăsesc patru caractere diferite, care pun în discuţie într-un mod ironic, circumstanţele şi starea mentală românească”). S-au mai acordat două Menţiuni Speciale, cea a Juriului pentru Cut Damn (Grecia, regia Bill Kalamakis; “Folosind tehnica filmului mut, bazat mai mult pe gesturi decît pe limbaj, filmul prezintă anomaliile umane din jurul ‘febrei Viagra’, fără a face glume pe seama protagonistului”), respectiv pentru film românesc – Strung Love (regia Victor Dragomir; “Acest film ne prezintă o imagine concisă a erei comuniste. El reflectă perioada demult trecută, prezentînd-o într-un cadru actual ironic”).

Premiul pentru întreaga carieră artistică a revenit actriţei Draga Olteanu Matei, un premiu meritat, care răsplăteşte o activitate artistică de excepţie. Aplauzele la scenă deschisă sînt dovada aprecierii talentului, muncii şi responsabilităţii în artă, a sacrificiilor făcute, însemnate şi multe. Lucruri subliniate şi de Draga Olteanu Matei, citez, “Cînd e vorba despre mulţumiri, nu ştiu cu cine să încep, după Dumnezeu pentru darurile pe care mi l-ea dat. Trebuie să mulţumesc Dvs, stimaţi spectatori. Trebuie să mulţumesc soţului meu care m-a sprijinit toată viaţa, omul care m-a făcut să uit cum e a plînge, Eu plîng la comedii… Realizatorii şi producătorii să-şi îndrepte atenţia spre comedii, să facă cît mai multe comedii, avem nevoie de rîs, trebuie să rîdem, rîsul ne face mai tari şi mai puternici”. Subscriem celor spuse în totalitate.

Concluzii

Sînt multe şi toate vizează viitorul. 2011 a fost un succes (de selecţie a filmelor, de oaspeţi, de public, de interes internaţional pentru festival), cu o gală pe măsura evenimentului. Festivalul trebuie să aibă un palier internaţional mult mai puternic, mai vizibil. Mă gîndesc la secţiuni dedicate regizorilor şi actorilor de comedie (Stan şi Bran, Chaplin, Louis de Funes, Bourvil, Dem Rădulescu, Fernandel, regizorul Jean Girault,…), mă gîndesc la premiul de excelenţă pentru comedie acordat unei celebrităţi de talie (Mel Brooks, Jerry Lewis, Eddie Murphy,…), mă gîndesc la o deschidere spre muzică şi arte vizuale, îmbogăţind astfel paleta evenimentelor speciale. Locaţii noi, o secţiune de teatru dinamizatoare (fie ea şi commedia dell arte), ateliere de creaţie noi (unul pentru liceeni, în ideea de a dezvolta în ei dragostea pentru film şi teatru), un palier al literaturii umoristice pot constitui tot atîtea noi provocări pentru organizatori. Toate cer timp, toate sînt convins că vor prinde viaţă step by step. Un plus de atenţie trebuie acordat moderatorului, cel din seara Galei, Mitoş, fiind un experiment nefericit, un rateu da capo al fine. Este ceva să nu realizezi că nu ai ce spune, că publicul nu te mai vrea, că oboseşti oamenii din sală, scuzele urmate fiind tardive şi jenante. Acest Mitoş a fost singurul moment nefericit al Comedy Cluj 2011, amendabil şi amendat chiar şi de cei care au urcat pe scenă, mai mult sau mai puţin… fin.

Important de reţinut este că la ora actuală, Cetatea Clujului are două festivaluri internaţionale de film, ambele de ţinută artistică, ambele importante. Se impune încă o menţiune. Tot în aceste zile de Comedy Cluj s-a desfăşurat şi Festivalul internaţional Liszt. În ambele cazuri, publicul a umplut sălile de spectacol, existînd un interes major pentru ambele evnimente. Avem un public avizat şi bun, foarte bun cunoscător al fenomenului artistic. Şi acesta este un motiv de mulţumire.

Demostene ŞOFRON

Foto : byBarbu