File de istorie: De la Biblioteca Populară Cluj la Biblioteca Judeţeană de azi

 Secolul al XIX-lea a fost o perioadă de proliferare a bibliotecilor populare. În România, o legislaţie specială a susţinut efortul de înfiinţare a acestora (1864, 1898). Ele nu au lipsit nici din peisajul bibliotecilor din Transilvania, unde ASTRA a depus eforturi în acest sens, cu realizări remarcabile.

După 1918, acest model nu a fost abandonat în România, fapt care s-a reflectat în plan legislativ, dar şi în practică. Biblioteca Populară, înfiinţată la Cluj în cadrul Bibliotecii Universitare, se integra unei tradiţii, unui model promovat prin politica culturală a acelor timpuri. Beneficiind de sprijinul Ministerului Muncii, al Academiei Române şi al altor instituţii, Biblioteca Populară a fost inaugurată la 14 mai 1921, în prezenţa ministrului de atunci al Muncii, Grigore Trancu-Iaşi.

În ziua inaugurării sale, Biblioteca Populară dispunea de 1.500 volume de cărţi româneşti, donate de Ministerul Muncii, şi 500 volume în limba maghiară, moştenite de la vechea bibliotecă maghiară. În afară de cărţi, primea zilnic de la Biroul Imprimatelor Legale al Bibliotecii Universităţii cele mai noi reviste şi ziare din ţară. Până în anul 1935, fondurile acestei biblioteci au crescut la 10.000 de volume. Numărul de vizite la bibliotecă a crescut şi el constant. Pe naţionalităţi, s-a remarcat tendinţa de creştere a cititorilor de naţionalitate română.

Ca urmare a creşterii fondului de carte şi a numărului de cititori, a fost necesară adoptarea unor soluţii de extindere a spaţiilor. În anul 1935, Biblioteca Populară dispunea de un birou, un depozit de cărţi separat şi două săli de lectură cu 220 de locuri, dintre care una destinată copiilor.

Biblioteca era deschisă pe tot parcursul săptămânii, iar sâmbăta, duminica şi de sărbători între orele 14-20, oferind posibilitatea clujenilor să profite de bibliotecă în momentele de repaos. Chiar dacă, din cauza problemelor financiare cu care se confrunta, biblioteca populară a fost nevoită, din a doua jumătate a deceniului al 4-lea, să-şi restrângă programul pentru public, aceasta nu a dus la scăderea numărului de cititori în comparaţie cu anii precedenţi.

Iniţial, Biblioteca Populară nu a avut personal bugetar separat, fiind deservită de funcţionari ai Bibliotecii Universităţii. De la 1 aprilie 1936, au fost numiţi bibliotecari unici permanenţi, care au gestionat fondul şi au servit cititorii. Până în anul 1931, Biblioteca Populară s-a susţinut din fondurile bugetare primite de la Ministerul Instrucţiunii şi sumele extrabugetare primite de la Ministerul Muncii, după aceasta, în baza art. 5 din Legea pentru întreţinerea muzeelor şi bibliotecilor (din 14 apr. 1932), direcţiunea bibliotecii a solicitat Primăriei municipiului Cluj subvenţia cuvenită. Alte sume au fost oferite de Societatea Naţională de Credit Industrial Bucureşti, Societatea de Asigurare „Prima Ardeleană”, Banca „Albina” şi Industria Sârmei S.A.

Prin denumire şi obiective declarate, această bibliotecă, ce funcţiona în cadrul celei Universitare, se înscria, aşadar, unui model popular, deja existent în România şi nu numai. Bibliotecile populare au susţinut obiectivul educaţiei populare apărut pe fondul democratizării învăţământului. Acestea aveau un scop dublu: de a completa învăţământul primar şi de a instrui categoriile sociale cu un nivel de educaţie scăzut. Orarul bibliotecii era stabilit în funcţie de programul de lucru al agricultorilor, muncitorilor sau micilor meseriaşi.

Într-un istoric al Bibliotecii Centrale Universitare, publicat în anul 1935, cu referire la Biblioteca Populară, Eugen Barbul puncta şi el scopul acesteia de a propaga cultura în clasele inferioare, între meseriaşi, elevi ai şcolilor medii şi ai celor de meserii. Totuşi, aşa cum reiese din statisticile de bibliotecă, ea nu a rămas închisă nici altor categorii (precum medici, avocaţi ş.a.), fiind frecventată de populaţia românească, dar şi de minoritari. De asemenea, administraţia locală, în conformitate cu evoluţiile în plan legislativ, avea să fie implicată în susţinerea financiară a acesteia.

„Consideraţiile de natură istorică asupra acestui subiect conturează un model de succes, în tradiţia căruia aspirăm să ne înscriem şi noi, ca bibliotecă publică, într-un arc peste timp, de 95 de ani. Ne place să credem, aşa cum Traian Brad arăta în lucrarea sa Lectura şi Biblioteca Publică la Cluj, că Biblioteca Populară, care funcţiona din 14 mai 1921 în cadrul Bibliotecii Universitare, ar putea fi considerată nucleul iniţial sau germenele Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga”. Aşa cum sublinia acelaşi Traian Brad, <lectura publică clujeană (în bibliotecă aparţinătoare statului) îşi are începutul în Biblioteca Populară din cadrul Universităţii Regele Ferdinand I, pentru ca, după al doilea război mondial, să fie ruptă de aceasta; ea va avea o scurtă etapă tranzitorie prin Biblioteca Consiliului Judeţean Sindical (2 apr. – 6 sept. 1949) şi Biblioteca Municipală (6 sept 1949 – aug.1950), după care va trece în subordinea Sfatului Popular al Regiunii Cluj cu întregul inventar, ca Bibliotecă Centrală Regională, respectiv Bibliotecă Regională> – ne spunea, cu ocazia unei convirbiri pe care am purtat-o recent, dna Sorina STANCA, manager al Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj.

A consemnat Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

– va urma –