Festivalul internaţional de teatru INTERFERENŢE, noiembrie – decembrie

Ubu aparţine tuturor timpurilor

Rar mi-a fost dat să văd o punere în scenă la Ubu Rege atît de îndrăzneaţă. Succes la capătul unui efort colectiv de subliniat şi admirat deopotrivă. Pentru că Ubu Rege de Alfred Jarry – cu Christophe Gregoire, Camille Cayol, Xavier Boiffier, Vincent De Bouard, Cecile Leterme, Sylvain Levitte; regia Declan Donnellan; decor Nick Ormerod; costume Angie Burns; lumini Pascal Noel; video designer Benoit Simon & Quentin Vigier; lupte scenice Francois Rostain; muzica şi sound designer Davy Sladek şi Paddy Cunneen -, spectacol al celor de Cheek by Jowl (Marea Britanie) are, fără exagerare, de toate, este reţeta care-i asigură, repet, succesul.

De Ubu Rege te apropii greu şi te apropii cu toate că ai de-a face cu un text ofertant, cu un conţinut bogat în idei, o formă absurd – suprarealistă care deschide ‘n’ viziuni scenice, libertăţi de interpretare şi mişcare într-un text la fel de actual ca şi în seara premierei absolute, decembrie 10, 1896, Theatre de l’ Oeuvre, Paris.

La urma urmei, cine este Ubu ? Ce se ascunde în spatele măştii ? Cine este Mere Ubu ? Întrebările capătă răspunsurile cele mai potrivite în acest Ubu Rege cînd aspru şi tensionat, cînd calm şi senin. Odată căzută masca, ea relevă chipul unui instabil, avid, corupt, de o vulgaritate ieşită din tipare, prost, lipsit de scrupule, amestec de dr. Jeckyll şi Mr. Hyde dacă vreţi. Şi dacă tot am amintit de dubla identitate, atunci putem avansa şi putem să ne referim la Mere Ubu ca la o Lady Macbeth, la fel de duplicitară şi însetată de putere, crima fiindu-i ceva familiar. Concluzia este cam una singură, Ubu aparţine tuturor timpurilor. Mai mult chiar, Ubu sîntem toţi, în grade diferite desigur …

Declan Donnellan are meritul de a fi periat bine text şi personaje deopotrivă. Cele peste 20 de personaje sînt reduse la şase, şase care sînt sinteza tuturor celorlalte, de aici şi efortul actoricesc de care aminteam. Şase care transpun scenic o poveste de secol XIX dar o poveste şi pentru zilele noastre, o poveste despre crimă şi trădare, dictatură şi dictatori, teamă şi speranţe, răzbunare şi ură, oameni politici, de afaceri,…, univers uman divers, colorat, întîlnit în toate epocile, neschimbat, interesat mai mult de sine decît de alţii. Satira lui Jarry este aspră, cum aspră este şi punerea în scenă, cursivă şi coerentă, momente memorabile răsplătite la scenă deschisă.

Programul zilei de marţi, 2 decembrie: dialog cu creatorii spectacolelor ‘Caravaggio Terminal’ şi ‘Paysage Inconuu’ (Casa TIFF, ora 11) * lansarea cărţilor ‘Teatrul meu’ de Pippo Delbono, respectiv ‘Screiri despre teatru’ de Tadeusz Kantor (Casa Tranzit, ora 13) * proiecţia de film ‘Amore carne’, regia Pippo Delbono (Casa Tranzit, ora 14) * ‘Noul locatar’, regia Tompa Gabor, Teatrul Nottara Bucureşti (Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, Sala Mare, format Studio, orele 18 şi 21) * ‘Însemnările unui nebun’, regia Felix Alexa, ArCuB Bucureşti (TMS, sala Studio, orele 18 şi 21) * concert Best of Me (Casa TIFF, orele 23)

Demostene ŞOFRON