Festivalul INTERFERENŢE 2018

22 noiembrie 2018 | Articol scris in CULTURA

De la “Anatomia războiului” la istoria… mitralierei!

vineri 23 noiembrie

Cea de a doua zi festivalului propune nu mai puţin de patru evenimente, asupra lor urmând să mă opresc în rândurile care urmează.

Dialogul cu creatorii spectacolului Ifigenia în Auslis/Occident Express şi Ismene începe la ora 10. 00, la Casa TIFF. Este întâlnirea care prilejuieşte cunoaşterea laboratorului de creaţie pe axa Belgia – Austria, întâlniri din care toţi cei ce vor fi prezenţi nu au decât de învăţat.

A doilea moment al zilei, cu începere la 13. 00, este vernisajul expoziţiei Anatomia războiului, lucrări semnate de Reszegh Botond, expuse în spaţiul Casei Tranzit.

De la 14. 30, teatru, de data aceasta cu actorii companiei Schaubuhne am Lehniner Platz de la Berlin, întâlnire ocazionată de prezentarea spectacolului Compassion. The History of the Machine Gun/Compasiune/Istoria mitralierei, regia Milo Rau, pe scena TMS Cluj – Napoca.

Este o călătorie “spre punctele politice fierbinţi ale vremurilor noastre: rute meditaraneene ale refugiaţilor din Orientul Mijlociu şi zonele războiului civil din Congo (…) Compassion. The History of the Machine Gun nu este doar o reflectare asupra limitelor noastre, ci şi asupra limitelor umanismului european. O seară tulburătoare. Şi o contribuţie actuală, clipă de clipă adusă dezbaterilor curente. Lucrurile nu par a fi ceea ce par a fi, în spatele fiecărui strat se ascunde un altul, unul nevăzut” (am citat cele scrise de Eberhard Spreng).

Ora 19. 00, sala Studio a Teatrului Maghiar clujean, propune întâlnirea cu trei artişti de top: Sanda Weigl, Mat Maneri & Lucian Ban, reuniţi sub generosul Lost in the Stars – The Music of Kurt Weigl.

Este muzica lui Kurt Weill, sunt “cântecele expresionismului german din cadrul culturii Weimar, într-o interpretare de excepţie a remarcabilei cântăreţe Sanda Weigl, alături de iconoclaştii jazz – ului din centrul New York – ului, Mat Maneri la violă şi Lucian Ban la pian, cei care semnează şi acompaniamentul, respectiv aranjamentele evenimentului muzical. Născută la Bucureşti, Sanda Weigl şi familia ei au fost nevoiţi să fugă la Berlin din cauza persecuţiei politice a regimului comunist. Acolo s-a reunit cu singura rudă supravieţuitoare, Helene Weigl, văduva lui Bertolt Brecht şi directorul Berliner Ensemble. Sanda a aprofundat tradiţia lui Brecht/Weill (…) Începând cu momentul relocării sale la New York de la începutul anilor 1990, Sanda a ales să abordeze o interpretare singulară a muzicii ţigăneşti române, dar şi a muzicii lui Edith Piaf şi a Marlenei Dietrich, precum şi a melodiilor lui Brecht/Weill şi ale erei Weimar, spre aprecuierea criticilor din Statele Unite ale Americii, Mexic, Polonia, Germania, Austria, Israel şi România sa natală” (Rick Anderson, “All Music”).

Vă propun încă două citate, la fel de sugestive: “A descrie vocea lui Weigl drept puternică ar fi o bagatelizare. Are un ambitus vocal impresionant, interpretările ei sunt dramatice, chiar teatrale, dar niciodată exagerate” (Bill Tilland, “BBC World Music”); “Ban cântă cu o fluenţă şi o sensibilitate care îi evocă atât pe Vladimir Horowitz, cât şi pe McCoy Tyner” (Terrell Homes, “All About Jazz”).

Demostene ŞOFRON