Farmecul însoritei Veneţii şi burgurile transilvane în pictura Voichiţei MANU CECĂLĂCEAN

 Centrul de Cultură Urbană Cluj, sala Casino, expune acum pictura d-nei Voichiţa Manu Cecălăcean. A fost prezentată la vernisaj de cunoscutul pictor şi profesor Teodor Botiş, cel ce i-a fost profesor în facultate cu mai bine de cinci decenii în urmă…

Temele celor peste 60 de picturi sînt inspirate din farmecul însoritei Veneţii, dar şi din expresivitatea mai apropiatelor burguri transilvane. Cu o emotivitate meridională, cu gesturi dinamice în tuşele de culoare, simţim creaţia unui artist tînăr, optimist, care tratează cu libertate subiecte clasice ale picturii. Dramatismul ritmurilor gotice ale vechilor cetăţi săseşti sînt folosite ca motiv expresiv cromatic, chemînd spre bucuria contrastelor colorate, a texturilor şi a ,,spaţiului” recreat de vigoarea şi sensibilitatea extrovertită a artistei. Peste douăzeci de expoziţii personale în ultimii doi-trei ani şi participarea la zeci de tabere de pictură, încurajarea colegilor de breaslă, prietenia lor au fost condiţiile evoluţiei pictoriţei Voichiţa Manu Cecălăcean.

Născută acum şapte decenii în Maramureş, a fost o viaţă întreagă profesoară de desen dar şi creatoare de modele la fabrica de sticlă din Turda. Frumoasa evoluţie a artistei, evidentă în ultimii ani prin frecventa prezenţă în expoziţii de grup sau personale, gravitează spre oraşul Tîrgu Mures, acolo unde a găsit un climat de încurajare concret şi eficient. Artişti plastici ca Vasile Mureşan, publicişti ca Ilarie Opriş, Dorin Borda sau Constantin Bogoşel, dar şi prietenia pictorilor din asociaţia plasticienilor mureşeni sînt reperele ”jurnalului” de creaţie propriu Voichiţei Manu Cecălăcean. „Arta va salva lumea”, putem spera că şi îmbogăţirea ( extinderea sau adîncirea termenului de „frumos” cu valenţele modernităţii ar putea face bine spiritual vorbind societăţii actuale. Dar o vorbă caldă, solidaritatea în idealuri, care se transmite sensibilităţii fireşti artistului, transformarea falselor competitivităţi într-un dialog prietenesc între colegi poate duce la înfloriri minunate ale evoluţiei unui om, ale oricărui om, artist sau nu…

Să rămînem la bucuria sinceră a picturilor d-nei Voichiţa Cecălăcean, la luminozitatea „perspectivelor” medievale veneţiene sau transilvane care pot, dacă vrem, să ne aducă în suflet visare şi armonie. Şi un model de exerciţiu sufletesc de comunicare şi bunătate.

Margareta CATRINU