FĂRĂ PERDEA

În turneu transilvan, Teatrul de Nord din Satu Mare s-a oprit la Cluj. Iar spectatorii care au asistat la Frumosul, Deşteptul şi Urîtul + Frumoasa, Deşteapta şi Urîta (Casa de cultură a studenţilor) s-au distrat pe cinste. În unghiuri de lumină perfect dozate, spectacolul realizat de actorul şi dramaturgul Sorin Oros (n. 1 dec.1967, Cluj) e plasat într-un bar.

Decor simplu, trei scaune înalte şi trei genţi, înlocuite în partea a doua de trei poşete. La care se adaugă, desigur, vestitul cuţit oşenesc şi horinca bună-rău! Monologurile actoriceşti ale lui Stelian Roşianu, Vlad Mureşan, Sorin Oros şi Szekely Tibor sînt continuarea firească şi hazlie a cînticelelor comice, introduse la noi de Vasile Alecsandri. Cupletele acelea şi acestea sînt monodrame cîntate sau vorbite, aducînd, deopotrivă, pe scenă observaţia socială imediată. După cum mărturisea realizatorul spectacolului, Sorin Oros, despre personajele sale: „… ele sînt inventate într-o mică proporţie. E destul să privesc în jur, să mă uit la oamenii pe lîngă cate trec, la politicienii care ne doresc tot binele, la cetăţenii atît de culţi ai acestui popor, din care şi eu fac parte, la tinerele patriei care îţi etalează ţîţele peste tot sperînd să devină stele, la tinerii care se ratează trăgînd pe nas, în loc să şi-o tragă sănătos, aşa cum făceam noi, ăştia care nu sîntem cool şi care ne scriam scrisorile în loc de sms-uri…” (din postfaţa la volumul Sorin Oros – Teatru! 9 piese noi, p. 304) .

E strada urcată pe scenă, acea parte a străzii care nu are inhibiţii. Şi care ştie să guste bancuri (în versuri ce amintesc de Virgil Nistor). Bancuri deocheate, bancuri fără perdea – omagiu unul mare cupletist, ce a trăit în umbra lui Constantin Tănase. Aceasta este şi explicaţia pentru personajele invocate de către protagonişti (actorii joacă ba în costume impecabile, negre, de seară, de recepţie, ba în travesti, cu bulendre de boarfe „libere” sau „ştaif”), cu ingenioase inserţii din colajul unui ilustru necunoscut astăzi, Isac Lazarovici, alias Ion Pribeagu. Dar tot atît de actual pentru critica acidă, verbul ucigător şi rîsul sănătos.

Cascadă de comic de limbaj, într-un joc actoricesc expresiv, cu notă aparte pentru Urîta Tiţa (sub veşminte de femeie roşcată, Szekely Tibor, originar din Gherla), cu neaoşe expresivităţi ardeleneşti, ce vor face, sîntem siguri, deliciul spectatorilor din comunităţile româneşti din Statele Unite ale Americii, acolo unde , în primăvară, se preconizează un important turneu.

Radu VIDA