Expoziţie “in memoriam” John Franklin Gerrard

Asociaţia culturală “Filarmonia” Turda îl omagiază pe John Franklin Gerrard, pictor american, care s-a stins din viaţă în 2 mai, anul acesta şi a fost îngropat în grădina casei sale din satul Pietroasa. Vernisajul expoziţiei, ce cuprinde cîteva din zecile de picturi găsite după moartea lui John Franklin Gerrard, în casa sa din Pietroasa, a avut loc vineri, 3 iulie, la Galeria municipală de Artă din Turda.

Reconversie profesională: Un pictor american – grădinar la Pietroasa
John Gerrard, pictor, scriitor şi “înainte de toate, grădinar” cum se autocategorisea într-un interviu acordat acum cîţiva ani pentru www.citynews.ro, a ajuns la Pietroasa, un sat situat în apropierea Turzii, prin anul 1994.
Născut la 22 septembrie 1934, în Dayton, statul Ohio, a părăsit Statele Unite ale Americii în anul 1986, pentru a se stabili în Grecia. În cele cîteva mănăstiri în care a locuit pe meleagurile greceşti, John Franklin Gerrard nu şi-a găsit liniştea, pentru căutarea căreia şi-a părăsit familia şi ţara natală. După un periplu prin Austria şi Ungaria, în anul 1991 pictorul şi scriitorul american a ajuns la Cluj-Napoca. “În fiecare seară mă întîlneam cu studenţii la statuia lui Matei Corvin şi filozofam. Toţi mă priveau ca pe un guru. Într-o zi, un student mi-a spus că bunicii săi au o casă în Pietroasa” povestea John Gerrard pentru citynews, în anul 2009. Şi aşa a ajuns americanul la Pietroasa, unde a cumpărat o căsuţă, în care a trăit pînă la moartea sa.

Piatra destinului
Unul dintre “filarmoniştii” turdeni, sculptorul Iosif Stegaru, a aflat din relatările ziarelor clujene despre existenţa lui John Gerrard, pictorul american din Pietroasa.
“La un sfîrşit de săptămînă am plecat la Pietroasa. Mi-am lăsat maşina în sat, deoarece un pietroi bara drumul spre casa lui John, aşezată sub munte. Am pornit pe jos şi, după circa 150 de metri, făceam cunoştinţă cu John Gerrard”, povesteşte Stegaru.

Curios, musafirul l-a întrebat pe John de ce s-a stabilit tocmai în România şi tocmai la Pietroasa. “Destinul m-a adus aici”, i-a răspuns americanul lui Iosif Stegaru. Lîngă căsuţa sa, John a amenajat o grădiniţă în două terase, unde cultiva legumele de care avea nevoie pentru traiul zilnic. “O făcea din plăcere, dar şi din necesitate”, a apreciat Stegaru, impresionat de ordinea militărească instaurată de John Gerrard între straturile grădinii sale din Pietroasa.

John, adoptat de pictorii turdeni
Din locul unde l-a aşezat destinul, John Gerrard ţinea legătura cu lumea printr-un aparat de radio de modă veche, cu tranzistori, a cărui scală înţepenise pe lungimea de undă a postului englezesc BBC. În casa lui John din Pietroasa musafirul turdean nu a zărit nici urmă de televizor, însă americanului îi plăceau filmele de referinţă, pe care le viziona graţie unui aparat video, cu ocazia vizitelor făcute, la sfîrşit de săptămînă, la o profesoară din Cîmpia Turzii, ce moştenise o casă în Pietroasa şi îşi petrecea week-end-urile “la ţară”. Apoi, John a primit o “tabletă” prin intermediul căreia citea cărţi pe internet.
Cu toate că “el vorbea rău româneşte şi eu, rău, englezeşte”, sculptorul român s-a înţeles cu pictorul american, pe care l-a invitat să expună cîteva picturi, împreună cu membrii Filarmoniei turdene, ce tocmai urmau să participe la o expoziţie organizată la Turda cu prilejul Zilelor Oraşului. “Am ales trei lucrări, le-am transportat cu maşina mea la Turda” şi astfel a participat John Gerrard, pentru prima dată, la o expoziţie a Filarmoniei turdene, îşi aminteşte Stegaru.

După ce l-a cunoscut pe Iosif Stegaru şi pe alţi membri ai Filarmoniei, pictorul american a devenit un musafir tradiţional al Galeriei municipale de Artă din Turda.
Despre timpul pe care John Franklin Gerrard îl petrecea la galeria de artă turdeană îşi aminteşte Dumitru Popa, “un fel de custode” al aşezămîntului. “Povesteam cu el ore întregi. Îmi spunea că putem fi mulţumiţi că avem galeria. O asemuia cu o oază, cu un refugiu. Era fericit”.
John Gerrard se întîlnea adeseori cu Indrei Raţiu, cu care se angrena în discuţii foarte lungi. Americanul şi-a făcut mulţi prieteni, atît la Turda cît şi la Cluj-Napoca. “Atîtea maşini nu a văzut Pietroasa pînă atunci”, îşi aminteşte Iosif Stegaru despre înmormîntarea lui John Franklin Gerrard.

Un bolnav, în luptă cu bolile sistemului
Boala, cuibărită în trupul americanului care şi-a găsit la Pietroasa liniştea sufletească îndelung căutată, s-a făcut simţită cu doi-trei ani în urmă. “L-am întîlnit la Galeria de Artă. John stătea pe o băncuţă. Îşi ţinea capul în mîini. Mi-a spus că îl dor plămînii”, relatează Stegaru episodul ce s-a constituit în primul semnal de alarmă cu privire la starea sănătăţii americanului. Deşi John avea oroare de spitale, Iosif Stegaru l-a convins să accepte să fie consultat de un medic. Ajunşi la spital, au avut de luptat cu mentalitatea unei asistente ce nu voia să vadă dincolo de “ochelarii de cal” din dotarea funcţionărimii româneşti. Nu voia să-l lase pe John să intre în cabinetul doctoriţei, pentru că pacientul nu avea trimitere de la medicul de familie. De unde să aibă bietul John trimitere, dacă nici medic de familie nu avea?

Lanţul vicios în care se învîrtea John Gerrard l-a spart doctoriţa, care a auzit zarvă pe hol, a ieşit afară, a văzut despre ce este vorba şi l-a primit pe american în cabinet. L-a consultat, i-a făcut radiografie, l-a trimis la Urgenţe, să-i facă şi electrocardiograma, şi apoi a dat verdictul. John nu suferea de plămîni, ci de inimă. Mai departe, filarmoniştii turdeni au pus umărul şi au reuşit să scoată din înţepenire roata birocratică a sistemului de sănătate publică. L-au înscris pe John Gerrard la un medic de familie, acesta i-a prescris tratamentul necesar pentru afecţiunea cardiacă de care suferea şi se părea că starea de sănătate a pictorului american din Pietroasa intrase pe un făgaş normal.
Dar, în anul 2015 John a început să se simtă din ce în ce mai rău. Deşi nu voia să aibă de-a face cu spitalele româneşti, John Gerrard şi-a dat ultima suflare într-un spital din România. Se întîmpla în 2 mai, în anul în care John urma să scrijelească pe răbojul timpului cel de-al 81-unulea semn ce marca drumul său prin lumea pămîntească. Americanul nu a mai ajuns la cea de-a 81 staţie. Inima sa a încetat să mai bată pe la jumătatea drumului dintre borna 80 şi următoarea, pe care ar fi atins-o în 22 septembrie 2015.

Recompensă sau pedeapsă divină
Poate că John Franklin Gerrard a făcut un pact cu Dumnezeu. Americanul credea, fără putinţă de tăgadă, că destinul i-a hărăzit să-şi petreacă ultima parte a vieţii în România, la Pietroasa, un sat aşezat de strajă la Poarta Apusenilor, iar soarta l-a răsplătit, sau l-a pedepsit, dăruindu-i un dram de clarviziune. Se pare că John Gerrard şi-a anticipat cu suficientă precizie momentul morţii. Stegaru îşi aminteşte că după anunţarea decesului americanului, cînd a intrat în căsuţa “de sub munte” a văzut, pe masă, banii pentru înmormîntare. “John primise nişte bani, pentru cîteva picturi pe care le vînduse cu ocazia unei expoziţii organizate la librăria Cărtureşti, de la Iulius Mall, din Cluj. Vreo trei mii de lei. Şi, cînd a plecat la spital, a pus banii pe masă. Să fie pentru înmormîntarea lui”, a relatat Iosif Stegaru episodul ce a produs o puternică impresie asupra sa.

John a plecat pe drumul eternităţii aşa cum se cuvine oricărui creştin. După slujba de înmormîntare, săvîrşită de preotul Călin Bungărdean, la Biserica Greco-Catolică din centrul Turzii, cortegiul funerar s-a îndreptat spre Pietroasa. Petrecut de numeroşi prieteni, americanul venit să-şi caute liniştea pe meleaguri româneşti şi-a încheiat ultimul drum lumesc în grădiniţa căsuţei sale, străjuită de muntele ocrotitor.
Emil HĂLĂŞTUAN