Expoziţie de pictură RODICA şi ADRIAN TARŢA

Urmare a unei fericite inspiraţii venite din partea reputatului plastician Gavril Smicală, director al Liceului clujean de artă „Romul Ladea”, la sediul prestigioasei instituţii modelatoare de tinere talente s-a organizat o revelatoare expoziţie de pictură, însumând lucrări recente din creaţia a două distincte energii activ implicate în cotidianul mişcării artistice din România: Rodica şi Adrian Tarţa. Preţuiţi dascăli în învăţământul muzical din Cluj-Napoca, şi-au perfectat biografia şi cu o remarcabilă componentă picturală. Exerciţiul fertil şi performant în ambele domenii a reprezentat reflexul unei cultivate sensibilităţi, dublate de memorabila voinţă de a-şi păstra existenţa la nivelul unei superioare motivaţii spirituale. Articulaţiile plurivalente ale culorii s-au instituit în liantul adecvat configurării unui diversificat şi rafinat repertoriu de trăiri şi gânduri, răsfirate pe ecranul permanenţelor umane. Aprinsul dialog al publicului numeros prezent la vernisaj, precum şi sincera reacţie a elevilor şi a membrilor corpului profesoral au constituit dovezi necesare şi utile pentru o cât mai corectă fixare a condiţiei creatoare în context contemporan.

După ani de fecunde decantări şi meditaţii, Rodica şi Adrian Traţa au considerat ca demn de promovat un perseverent efort de invocare şi restituire a cuantumului de splendoare sesizabil din curata veghere şi asimilare a valorilor constitutive de climat cultural. Atât universul natural, fascinant prin curgerea inexorabilă a anotimpurilor, cât şi vestigiile de civilizaţie ale trecutului rustic şi urban aveau să le încarece generos imaginaţia, furnizându-le subiecte animate de un puternic substrat emoţional. În virtutea unor certe diferenţieri temperamentale, au operat abil cu filtrate tonalităţi care au determinat specificităţi cromatice de ridicată anvergură expresivă. Mai dinamică, Rodica Tarţa a apelat la dezinvolta afirmare a unei pensulaţii nervoase ample, încât spaţiul compoziţional a încurajat desprinderea impresiei de tensionată vigoare. La rândul său, Adrian Tarţa s-a impus ca adept al sobrietăţilor tonale, cu surdinizări ale accentelor care se condensează în grave sonorităţi, tipice unei meditative interiorităţi. Amândurora le este, de asemenea, familiară o fină incorporare a luminii în structura învelişului coloristic, conferind imaginii o surprinzătoare senzaţie de plutire într-o enigmatică atemporalitae, cu acea superbă vibraţie de existenţial înnobilat de un duh ancestral, aureolat de misterioase patine şi inefabile rezonanţe, care-şi păstrează neîntinat prospeţimea şi farmecul.

Datorită realei capacităţi de spiritualizare a argumentului cromatic rezultă poetice ipostazieri de urbanism multisecular, cu pasionant şi prioritar interes pentru amprentele Clujului istoric, care cunoaşte tulburătoare iradieri de atmosferă surprinsă la ceasul de taină al purităţilor matinale sau ale misterului nocturn. La Rodica Tarţa insolitul arhaităţii se concretizează semnificativ în particulare transpuneri ciclice, cum întâlnim în acele scânteieri de iconostas, încununat cu frapante iluminări de candelă sau fruste ritmări de ornamentică tradiţională autohtonă, încrustată simbolic pe solemne portaluri şi cerdacuri. Ardelean de cea mai autentică factură, Adrian Tarţa se lasă stăpânit şi preocupat de solida arhitecturare a structurilor terestre ce se înalţă către absolutul celest prin viguroase treptări, pe care se insinuează nostalgic tihnite vetre rustice, pâlcuri de livezi şi împăduriri, statornicite în esenţa de frumuseţe a iernilor diafane, primăverilor timpurii sau şoaptelor autumnale, cu dominante orchestraţii în griuri, ocruri şi brunuri consolatoare.

Printre trepidaţiile unei agitate postmodernităţi, cu multe stingeri în efemer, viziunea sintetizatoare promovată cu vădită identitate stilistică de Rodica şi Adrian Traţa, încurajează manifestarea în perimetrul unui limbaj pictural care valorifică major virtuţile expresive ale culorii, capabile să vehiculeze profunzimi de ordin ideatic şi afectiv pe fundamentul eternului uman, de nobilă veghere şi armonioasă trecere.

Negoiţă LĂPTOIU