Expoziţia Florin Maier. Astăzi e ultima zi.

Şi – mărturisesc – am aşteptat închiderea expoziţiei Florin Maier din două motive: pentru a nu influenţa pe nimeni întru contemplarea frumosului şi pentru ca impresiile dintr-o fugară privire să se aşeze, să se decanteze. Pictorul alege cu grijă „colţul de lume” pe care-l oferă în sinteză impresionist modernistă publicului. Aproape totul e irizaţie de lumină, tremur de aer rarefiat în jurul caselor, florilor, scenelor mai ample, dând neliniştii din suflet, valenţa odihnitoare a raţionalului. E multă serenitate în pânzele artistului, dar şi multă forţă evocatoare, nostalgiile Bonţidei reuşind să impresioneze în mod special. Penelul artistului reţine din culorile sufletului clipa cea repede trecătoare, dând consistenţă şi substanţă durabilului din noi şi lumea înconjurătoare. Citadinul de azi reinventează o apropiere de natură cu condiţia împătimitului de pelicula amintirilor copilăriei, când din cotidian lipseau betoanele, furia marilor aglomerări şi încrâncenarea spaimelor cotidianului. Florin Maier are rara capacitate de a-şi disimula prezenţa, gândul mergând, pentru cine îl cunoaşte cât de cât, la modalităţile legendare ale ninja de a dispărea din peisaj, lăsând doar imaterialul să vorbească în graiul sublimului.
Mai toate lucrările lui Florin Maier sugerează apropierea depărtărilor. Şi, dacă tot am pomenit de artele marţiale ale insularilor din Ţara Soarelui Răsare (dl Maier însuşi fiind practicant de karate), îngăduiţi-mi să compar ansamblul operei expuse la „Galeriile Mariana Berinde”, fără a forţa lucrurile, desigur, cu acel wa, care desemnează pacea, armonia şi acordul cu sinele din artele marţiale nipone. Arta lui Florin Maier nu urmăreşte, aşadar, nici competiţia de ierarhizare, nici spectacolul ieftin de sorginte pecuniară.
Şi, dacă apucaţi să mai mergeţi la Galeriile MB (str. Dorobanţilor 101) nu veţi regreta. Veţi descoperi un anume fel de armonie ce picură în suflete ostenite, energia necesară pentru a merge mai departe.
Indiferent de obstacole.

Radu VIDA