Expoziţia „ARHITECTURI SUPRAPUSE” de ANGELA TOMASELLI

La cinci decenii de la absolvirea secţiei de artă monumentală a Institutului bucureştean de specialitate (1967), Angela Tomaselli rotunjeşte o biografie bogată în împliniri semnificative, fiind constant prezentă în importante sinteze expoziţionale în ţară şi străinătate, în stimulative tabere de creaţie, bucurându-se de motivată receptivitate din partea criticii şi iubitorilor de artă autentică. Distinsă cu onorante premii la Saloanele Moldovei (Bacău, Chişinău, 1995), cu diplome de excelenţă la Salonul internaţional de la Quissac-Franţa (2001) şi Bienala internaţională de pictură de la Chişinău (2013) este genul de artistă mereu interesată de împrospătarea modalităţilor expresive. O dovedeşte convingător şi ipostaza expoziţională cu 50 de picturi în tehnică mixtă, panotate recent în eleganta ambianţă a galeriei „Casa artelor” din Cluj-Napoca, Bulevardul Eroilor 16, etalând mostre din zestrea ultimului deceniu când sub raport inspirativ a avut prioritate invocarea omagială a moştenirilor viabile, circumscrise unui laborios ciclu: „Arhitecturi suprapuse”.

Neîndoielnic, Angela Tomaselli se dovedeşte un spirit cultivat şi selectiv, care a ţinut să ne încânte privirea şi sufletul cu mireasma acumulată în urma unor marcante pelerinaje prin spaţiul european. Reconstituirile de climat nu se fac pe filiera unor transpuneri formale tradiţionale, cu interes pentru naraţiune şi pitoresc, ci devin finalităţi ale unei atitudini creative în măsură să condenseze alert şi măiestrit specificitatea unor mărturii de civilizaţie perenă. La diverse intervale de timp a respirat şi meditat în vecinătatea unor probe de ingeniozitate constructivă, împlântate în ambianţa unor plaiuri protectoare, încărcate de poezie şi farmec. Posedând temeinică experienţă în dispunerea motivelor pe o concentrată suprafaţă picturală, la care se adaugă suflul unei rafinate sensibilităţi, a perfectat imagini din care transpare edificator splendoarea a suple articulaţii arhitectonice, grupate prin stilistică modernă în concentrate prim-planuri, cu inspirate aplatizări care încurajează pregnanta afirmare a bidimensionalului. Definitorie este şi preocuparea de grupare a argumentelor arhitecturale pe o tendinţă de creştere ascendentă, expresie a unei elevate configurări de omniprezentă relaţie între amprenta teluricului şi absolutul celest. Printr-o astfel de originală invocare de trecut scăldat în aura unor dăinuitoare frumuseţi, primim subtil îndemn de ancorare către fapta ziditoare de bine, progres şi adevăr. O aşa de minunată pildă se află cuprinsă şi-n memorabilele pagini ale scrierilor sacre.

Ceea ce particularizează viziunea şi stilul Angelei Tomaselli în contextul contemporan al artei este sugestiva adecvare a transpunerilor formale la logica motivului inspirator. Dacă în anteriorul ciclu al invocărilor de uman traumatizat de infiltraţiile unor persistente şi absurde anomalii, gama cromatică înregistra tonalităţi grave, aspre, multe chiar cu amprente dramatice, când fantezia i-a furnizat impulsuri evocative având ca pretext universul arhiectural, timbrul intonaţiilor s-a calmat, cunoscând adesea sonorităţi calde, sub binecuvântarea astrului solar. Aşadar, suprafeţele picturale ale ciclului dominant în expoziţia actuală de la galeria „Casa artelor” consemnează un puternic suflu de luminozitate astrală. Adică o lumină recreată, în măsură să individualizeze vibraţiile specifice ale climatului transilvan, dobrogean, moldavo-bucovinean, reflexe din feerica reverberaţie a misterului veneţian, pătrunzătoarea solaritate ce învăluie curata ghirlandă de splendori renascentiste de pe magnifica vale a Loirei. Când asociază perdele de civilizaţie desăvârşite în sol transilvan, culese din drumeţii prin Sibiu, Sighişoara, Blaj, cetăţi fortificate, tonusul evocării capătă clamări sobre, de roşu, ocruri şi brunuri fin nuanţate, materializând adecvat rezonanţele unor patine arhaice, în consonanţă cu poetica unor memorabile burguri medievale. Şi Iaşul încântă prin plăcuta simbioză a diverse soluţii planimetrice şi ornamentale, de factură barocă la Golia, bizantinism la Trei Ierarhi şi complexul mitropolitan, neoclasicism şi art-deco la Palatul Culturii. Când a poposit în Bucovina, ritmul trepidant al obcinelor ondulatorii şi vitalitatea vegetaţiei suculente, a imprimat gamei cromatice o dominantă în verde de maximă exuberanţă, unde tronează svelte construcţii rustice. Aflată sub incindenţa atmosferei din Dobrogea s-a simţit îndemnată să dea câştig de cauză reverberaţiei unor alburi catifelate, proiectate pe fundalul unui albastru dens, prelungind în spaţiu adierile unui spirit egeic şi mediteranean. Puternică infuzie de mister nocturn se revarsă şi mângâie zumzetul dantelat al zidurilor veneţiene, invitând la ademenitoare promenadă prin infinitul unor enigmatice perdele acvatice, în rafinate transparenţe. Pentru a se instaura apoi în fabuloasa lume a soarelui meridional de pe Valea Loirei, întâmpinându-ne cu acea princiară impresie de cuceritoare beatitudine, ancorându-ne în albia unei odihnitoare atemporalităţi.

Acestui bogat florilegiu de nestemate răsfirat generos pe simezele galeriei clujene „Alianţa artelor”, Angela Tomaselli i-a adăugat un încântător spectacol de podoabe vestimentare, concepute de propria-i fantezie în ultima perioadă de timp, animate de articulaţiile pline de graţie ale ornamenticii arhitecturale grafic inoculată, fascinând publicul prezent la un memorabil vernisaj cu ritmul dansant al unor siluete feminine gracile, antrenate într-un performance de excepţie, de radioasă tinereţe. La potenţarea stării de benefică sărbătoare spirituală un aport cu totul deosebit l-a adus şi strălucita orchestraţie vocală şi instrumentală a cuplului Alex Tomaselli – Raluca Stoica, exponenţi ai formaţiei „Bluesette Duo”, de europeană anvergură.

Negoiţă LĂPTOIU