Evenimente la Filiala Cluj a USR

Miercuri, 10 decembrie – Doina Cetea şi-a lansat o nouă carte: Voievodul Gelu. O poveste. Invitaţi: Ioan-Aurel Pop, Ovidiu Pecican. Moderator: Irina Petraş.

S-a discutat mult în istoriografie despre chestiunea cetăţii de reşedinţă a lui Gelou, sugerată de cronică (n.a. Cronica lui Anonymus) prin expresia castrum suum. Singurul indiciu dat de cronicar era rîul Someş, în sensul că cetatea era situată lîngă Someş. Evident, mai întîi s-a făcut o asociere între numele lui Gelou şi cel al satului Gilău sau Gelău, situat nu departe de Cluj, iar apropierea, cum se va vedea, era pe deplin justificată. Numai că investigaţiile nu au dus, deocamdată, la descoperirea în hotarul Gilăului a vreunei cetăţi din acea vreme. Pe de altă parte, din cronică nu reiese că Gelou a fost ucis la cetatea sa, ci în drum spre aceasta, lîngă rîul Căpuş, adică tocmai acolo unde se află localitatea Gelău (Gilău). Probabil că topo-nimicul în chestiune nu este legat de vreo cetate existentă în epocă, ci, pur şi simplu, de locul unde a murit Gelou. Dacă Gilăul este legat de acest fapt istoric şi dacă drumul lui Gelou pornise de la rîul Almaş, se poate presupune că acel castrum suum era la Cluj-Mănăştur. Spre o asemenea concluzie ar conduce realitatea geografică. Totuşi, cele mai multe opţiuni din ultimele decenii înclină să identifice acel „castru” de lîngă Someş cu cetatea Dăbîca, situată cam la 10 km. vest de vărsarea rîului Lona în Someşul Mic. Numele de Dăbîca este de origine slavă şi vine de la termenul „dlubocu”, însemnînd înfundătură sau adîncitură. Prima pomenire documentară a cetăţii este în legătură cu o luptă a oştirii maghiare cu pecenegii. Lupta a avut loc nu departe de Dăbîca, la Chiraleş, în 1068 (Ioan-Aurel Pop)

Joi, 11 decembrie, ora 12, la sediul Filialei – O nouă conferinţă din seria Scriitorul în cetate: Cu Al. Cistelecan Despre conflictul interpretărilor. Se va lansa, cu acest prilej, noua sa carte, Ardelencele, apărută la Editura Eikon)Şcoala Ardeleană. Invitaţi: Ion Pop, Ion Mureşan, Alexandru Vlad. Moderator: Irina Petraş.

Simple precizări

„Românul face crime pentru femei; pentru poete, n-are sensibilitate” (Nichifor Crainic)

Şirul de portrete care urmează e doar un extras dintr-un proiect mai mare, închinat poetelor române din toate timpurile şi de toate mărimile şi formele. Întîmplarea a făcut (dar nu total imotivat, ci datorită faptului că bibliografia necesară mi-a fost mai la îndemînă) ca primul val de poete scoase, cît de cît, din uitare (e o iluzie critică, fireşte) să fie, predominant, unul de ardelence (deşi n-am pornit în urmărirea lor cu criterii regionaliste sau alte mofturi discriminatorii). Nu sînt, fireşte, nici ele toate, căci n-am făcut un recensămînt riguros al ardelencelor de poezie (şi nici nu-i uşor de făcut, de vreme ce bietele poete nu se mai regăsesc – unele, cel puţin – nici măcar prin dicţionarele locale). Dar un mănunchi relevant tot fac. Le uneşte (mai) pe toate de aici (puse într-o ordine cronologică, după anul naşterii) cam aceeaşi soartă literară (uitarea), dar şi cîteva note „de casă”, concentrate în cam aceeaşi poetică şi-n cam acelaşi set de teme. Ca şi confraţii lor (pe care-i imită cît pot, mai cu seamă pe Coşbuc şi Iosif, dar şi, unde le ţine suflul, pe Goga), şi ele simt apăsat datorie educativă şi misionară, aşa că vor scrie de plai şi de istorie, pe linie naţională şi iredentă.” (Al. Cistelecan)