Eveniment editorial. Sorin Grecu şi cartea sa despre iadul concentraţionar românesc: “Aţi venit să munciţi…nu să trăiţi”!

lansarea are loc marţi, 31 iulie la B.C.U., sala ‘Ion Muşlea’, 14. 00
Poetul şi jurnalistul Sorin Grecu îşi lansează cea de-a şasea carte a sa de reportaje, “Aţi venit să munciţi…nu să trăiţi –, povestiri din lagărele de muncă şi puşcăriile comuniste”. A douăsprezecea, ca număr, din bibliografia sa, cartea reprezintă un adevărat strigăt al vieţiilor distruse sub comunism, aparţinând zecilor de foşti deţinuţi politici, pe care jurnalistul le-a readus atenţiei publice. “Aţi venit să munciţi…nu să trăiţi” scria în anii `50 pe frontispiciul lagărului de muncă de la Oneşti, frază care a inspirat şi titlul lucrării. Având 320 de pagini şi 34 de portrete, cartea va găzdui pe lângă poveştile neromanţate ale victimelor şi fişele microfilmate ale dosarelor de la Securitate a unsprezece dintre protagonişti. Prezentarea volumului va fi făcută de către prof. univ. dr. Virgiliu Ţârău – istoric, bun cunoscător al universului concentraţionar românesc şi Gabriel Cojocaru, directorul Editurii “Grinta”. Iată câteva pasaje din prefaţa cărţii, scrisă de istoricul şi scriitorul Marius Oprea: “Ziarist de vocaţie şi formaţie din „vechea gardă” a întemeietorilor presei româneşti din anii ’90, veteran al presei clujene de şcoală veche – în sensul bun al cuvântului, un adevărat artist al reportajului, Sorin Grecu are talentul rar de a ghici în fiecare om un subiect, de a descoperi dincolo de aparenţa banalului câte un destin exemplar şi câte o poveste care – odată scrisă de el – merită citită, pentru că dă măsura felului în care cotidianul intră în istorie şi anonimul devine personaj al acesteia. Cu atât mai mult cu cât acest anonim, pe care nici nu îl observăm trecând pe lângă el pe stradă este unul dintre cei care, la un moment dat, pe parcursul vieţii sale, a intrat în coliziune cu „sistemul”, cu regimul de ocupaţie sovieto-comunist care vreme de jumătate de veac a obturat destinul românilor. Sorin Grecu este învăţat să-şi ţină răsuflarea, să-şi lase la o parte propria respiraţie şi cuvintele, pentru a le asculta pe ale celor pe care îi descoperă, adevărate perle ascunse în apele terne ale obişnuitului. Şi abia apoi, despărţit de subiecţii pe care i-a găsit, cu răbdare şi talent de arheolog al conştiinţelor, se aşează la masa lui de scris, unde cuvintele îmbracă povestea într-un limbaj tranzitiv şi lipsit de patetismele la care te-ar predispune poveştile auzite cu până câteva ceasuri înainte. Căci aceasta este măsura unui ziarist talentat – cea de a sparge banalitatea cotidianului, de a face ştiri şi nu de a se lăsa purtat, „fabricat” de ele”.
Reporter