Europarlamentarul Daniel Buda: Din păcate, România la ora actuală este doar o piaţă de desfacere pentru produsele importate

Copreşedintele PNL Cluj este e Copreşedintele PNL Cluj este europarlamentarul clujean care s-a remarcat în forul legislativ european printr-o serie de acţiuni menite să apere drepturile românilor în Europa. Într-un interviu acordat ziarului Făclia, Buda vorbeşte despre priorităţile sale în legislativul european, despre perspectivele României de a intra în Schengen, dar şi despre problemele agriculturii europene şi în ce măsură acestea afectează agricultura din România.

Rep: Domnule europarlamentar Daniel Buda, aţi încheiat recent primul an de mandat în Parlamentul European. Care au fost principalele direcţii de acţiune pe care le-aţi întreprins în legislativul european?
Daniel Buda: În această perioadă de un an, în calitate de europarlamentar, membru al Comisiei de Agricultură, al Comisiei de Afaceri Juridice şi al Comisiei de Dezvoltare Regională, am participat activ la tot ceea ce presupune activitatea acestor comisii, iar prin procedura de amendare a actelor normative dezbătute în Parlamentul European, am venit cu o serie de propuneri care să uşureze traiul de zi cu zi al cetăţeanului european în general şi al cetăţeanului român în special. În acest an de mandat, am încercat să fiu cît mai aproape de actul decizional din Parlamentul European şi cred că am şi reuşit acest lucru. Calitatea de membru al Parlamentului European implică o responsabilitate extrem de mare. Este important ca şi europarlamentar să ai ocazia să te baţi pentru drepturile fermierilor, dar şi ale consumatorilor sau ale cetăţenilor români din diaspora de exemplu, cu un sistem destul de complex şi cu anumite mentalităţi şi idei preconcepute. Este o experienţă în care zilnic există noi provocări şi noi situaţii care îmi oferă ocazia de a interveni sau reacţiona în interesul cetăţenilor din România şi nu numai. În această perioadă, am adresat un număr de 365 de întrebări către Comisia Europeană, la care pînă în acest moment am primit 182 de răspunsuri, am susţinut atît în plenul Parlamentului European cît şi în Comisii un număr de 234 luări de cuvînt şi declaraţii şi, de asemenea, am adresat 93 de adrese oficiale către Comisia Europeană, Consiliul Europei, Comitetul regiunilor, Guvernul României, Ministerul Agriculturii sau autorităţi publice naţionale, pe problematici actuale. Totodată, am depus 8 propuneri de rezoluţie privind demararea cu întîrziere a politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020, măsurile de combatere a terorismului sau situaţia imigranţilor. De departe efortul meu a fost concentrat asupra celor 6 rapoarte la care am participat ca şi raportor alternativ din partea Grupului PPE privind cererile cu valoare redusă, problema furajelor medicamentate sau suspendarea temporară a preferinţelor tarifare pentru statele non-UE. În această perioadă am iniţiat şi 3 campanii publice: Campania “Asociază-te! Doar aşa vei deveni mai puternic!” prin care încurajez fermierii de a se asocia în diferite forme asociative, cu scopul de a se atrage mai multe fonduri europene şi de a se obţine mai facil accesul pe pieţele de desfacere, Campania “Mănînci produse româneşti, mănînci sănătos!” prin care încurajez consumul de produse sănătoase şi româneşti, iniţiativă venită ca urmare a deciziei Federaţiei Ruse de a nu mai importa majoritatea produselor alimentare din UE, inclusiv din România şi, nu în ultimul rînd, Campania “Stop discriminării românilor din străinătate!”, prin care am solicitat luări de poziţii publice liderilor naţionali şi europeni cu privire la încălcările drepturilor românilor din diaspora şi promovarea de către mine în spaţiul virtual a poveştilor de succes ale românilor care fac cinste ţării noastre peste hotare. Nu în ultimul rînd, cu două luni în urmă am organizat şi un eveniment în cadrul Parlamentului European, de promovare a programului “Cluj-Napoca 2015- Capitala Europeană a Tineretului”. Mă bucur că toate aceste activităţi mă plasează între primii 50 cei mai activi europarlamentari, potrivit portalului de specialitate MEPRanking.eu, care măsoară activitatea celor 751 de membri ai Parlamentului European. Totodată, doresc să îi asigur încă o dată pe cetăţeni de toată deschiderea şi încrederea mea în parteneriatul cu aceştia, fiind convins că doar împreună vom putea reuşi să ne facem viaţa mai bună, să reprezint cît mai bine România în Parlamentul European şi să ne apărăm drepturile în Europa.

Rep: Cum se vede România de la Bruxelles?
Daniel Buda: Din păcate, de la Bruxelles România nu se vede foarte bine. La Bruxelles dosarul lui Victor Ponta creează probleme incomensurabile pentru România! Victor Ponta nu are ce să mai caute în fruntea Guvernului României, deoarece o ţară întreagă are de suferit din cauza faptului că avem un premier în funcţie care are dosar penal. Victor Ponta poate să-şi demonstreze în instanţă nevinovăţia, însă dincolo de instanţă, din punct de vedere politic, ar trebui să plece de îndată şi să aibă decenţa să nu mai aştepte votul de la moţiune pentru a face un pas în spate, urmînd ca preşedintele Klaus Iohannis să facă o propunere de premier. Chiar dacă există numeroşi politicieni care, din diferite motive, încă îl susţin pe premierul inculpat pentru funcţia pe care o ocupă, sper ca numărul lor să fie tot mai mic iar cetăţenii să îşi recapete în timp încrederea în clasa politică.

Rep: De ce credeţi că România încă nu face parte din Schengen şi cît credeţi că mai au de aşteptat românii pînă vor beneficia de pe urma acestui acord?
Daniel Buda: Îmi menţin punctul de vedere cu privire la faptul că România trebuie să intre de îndată în spaţiul Schengen, pentru că îndeplinim toate condiţiile şi sîntem furnizori de securitate şi stabilitate în regiune. Mi se pare imoral ca România să fie în afara spaţiului Schengen şi să avem de suferit din această cauză, iar, în schimb, alte state îşi demonstrează vulnerabilitatea frontierelor, aşa cum este situaţia din Grecia şi din Italia. Totodată, consider că ar trebui să avem acest acces cît mai rapid în ceea ce înseamnă transportul de mărfuri, pentru că intervine o mare problemă în acest sector unde trenurile de marfă pierd foarte mult timp la frontieră şi suferă pierderi însemnate din punct de vedere economic. Acest lucru ne-a fost semnalat de oamenii de afaceri, care ne-au întrebat ce facem şi cînd o să avem un tratament egal faţă de ceilalţi europeni şi sub acest aspect o să transmit mai departe acţiunile mele la Parlamentul European, unde de altfel există o rezoluţie prin care România este propusă pentru intrarea în spaţiul Schengen, problema fiind la nivelul Consiliului şi nu neapărat la nivelul Parlamentul European.

Este adevărat faptul că refuzul anumitor ţări, cum ar fi Olanda, ca România să intre în spaţiul Schengen ţine de motive economice, în condiţiile în care s-ar schimba centrul de greutate al intrării mărfurilor în Europa, de la Rotterdam la Constanţa. Practic, în Consiliu nu s-a primit consensul, iar această lipsă de consens în privinţa României este determinată de motivele economice şi de faptul că se va putea schimba centrul de greutate la intrarea mărfurilor. În contextul crizei imigranţilor, România poate da o palmă ţărilor care se opun intrării României în spaţiul Schengen, demostrînd această solidaritate în criza imigranţilor.
Am toată convingerea că România va beneficia în curînd şi de această ultimă etapă a aderării noastre în Uniunea Europeană. Acest subiect mă preocupă extrem de mult, iar în Parlamentul European am fost şi voi fi în continuare vocal, atrăgînd atenţia asupra acestei nedreptăţi.

Rep: Sînteţi membru în Comisia de Agricultură din Parlamentul European. Cît de bine au ştiut agricultorii români să valorifice instrumentele financiare europene în exerciţiul finaciar 2007-2014 şi ce credeţi că ar trebui făcut pentru ca aceştia să profite din plin de resursele financiare puse la dispoziţie pînă în 2020.
Daniel Buda: România a primit de la aderare peste 5 miliarde de Euro, ca subvenţii agricole, care au fost esenţiale pentru fermierii români. Reforma Politicii Agricole Comune a adus României peste 17 miliarde de Euro, pentru subvenţii şi investiţii. Cu toate acestea, fermierii români se plîng de subvenţiile foarte mici din domeniul agricol şi de hăţişul birocratic şi legislativ. La o dezbatere din Parlamentul European, unde toţi reprezentanţii statelor membre au ridicat problema dificilă a Agriculturii din ţările lor din primul an de mandat în calitate de membri ai Parlamentului European, Comisarul Phil Hogan ne-a comunicat că România a primit în acest an ajutor financiar de 4 ori peste media europeană şi cu mult peste ceea ce primisem în anii anteriori. Aceşti bani trebuie să fie folosiţi în modernizarea agriculturii româneşti şi să creeze pîrghii prin care fermierii să devină competitivi pe piaţa europeană.

Din păcate, România, la ora actuală, este doar o piaţă de desfacere pentru produsele importate. Din cauza diferenţelor existente între subvenţiile acordate fermierilor români şi agricultorilor din celelalte ţări europene, ţăranul român nu îşi poate vinde laptele, iar în pieţe majoritatea produselor sînt importate. Nu putem ignora în continuare diferenţele majore dintre subvenţiile directe primite de către fermierii din statele membre ceea ce, raportat la aceeaşi piaţă unică de desfacere, creează inechităţi inacceptabile. De asemenea, nu putem ignora costul redus al laptelui din România, în unele locuri de 50 de bani, dar şi costul ridicat al motorinei, care este mai mare decît în multe state din Europa. Pe de altă parte, este nevoie ca statul să sprijine tinerii fermieri şi dezvoltarea microfermelor, astfel încît să creăm condiţiile necesare rămînerii acasă a tinerilor noştri. România are un potenţial agricol foarte mare, încă neexploatat şi nevalorificat, care pune piedică la dezvoltarea la un nivel cu adevărat european a agriculturii româneşti. Avem capacitatea de a hrăni 100 de milioane de oameni dar, în mod paradoxal, importăm în continuare mîncare de miliarde de euro în fiecare an. La nivelul Parlamentului European şi al Comisiei Europene lupt în permanenţă, în calitate de membru al Comisiei de Agricultură, pentru apărarea drepturilor fermierilor români. Chiar de la nivelul Comisiei de Agricultură pot să vă spun că în urma unui demers iniţiat de mine alături de colegii mei europarlamentari români, am reuşit să convingem Comisia Europeană să permită agricultorilor români să primească în continuare fonduri din bugetul de dezvoltare rurală 2007-2013 şi după expirarea termenului de 31 decembrie 2015. Acest demers a fost o victorie a noastră, deoarece am reuşit, practic, să evităm nefinalizarea proiectelor fermierilor români, iar exploataţiile agricole să nu fie puse în pericol din cauza considerentelor financiare.

Vă mai pot oferi un exemplu: nu de mult timp am primit un răspuns din partea Comisarului pentru Agricultură, domnul Phil Hogan, la o întrebare pe care i-am adresat-o, care m-a informat că se analizează în prezent posibilitatea de a prelungi perioadele de intervenţie publică şi de acordare a ajutoarelor pentru depozitare privată dincolo de data la care expiră, şi anume 30 septembrie 2015, în scopul de a oferi, fără întrerupere, măsuri de siguranţă operatorilor din sectorul laptelui. Prin această gură de oxigen, operatorii din sectorul laptelui din România şi din UE vor fi sprijiniţi în continuare, iar nivelul preţului laptelui la nivelul Uniunii are şansa de a fi stabilizat.

Mai sînt nenumărate exemple de iniţiative personale care au adus un cîştig direct fermierilor români şi sînt extrem de bucuros că am reuşit aceste lucruri în Parlamentul European.
Cred însă că aceste eforturi trebuie să fie conjugate şi cu eforturile Ministerul Agriculturii care trebuie să fie mai ferm în relaţia cu instituţiile europene şi să militeze cu toate forţele pentru drepturile agriculturii româneşti şi ale fermierilor români. Instituţiile din ţara noastră trebuie să înveţe din greşelile făcute în exerciţiul financiar 2007-2014 şi să constituie un real sprijin pentru fermieri şi nu o piatră de moară la gîtul acestora. Altfel, riscăm ca la finele exerciţiului financiar 2014-2020 să plîngem de milă sectorului agricol şi să regretăm că nu am profitat de mîna întinsă de instituţiile europene.

Rep: Care sînt cele mai mari probleme ale agriculturii europene şi în ce măsură îi afectează şi pe producătorii agricoli din România?
Daniel Buda: Cele trei teme care macină în acest moment agricultura europeană sînt efectele embargoului impus de Federaţia Rusă pentru produsele alimentare din ţările UE, eliminarea cotelor de lapte începînd cu 31 martie 2015 şi, nu în ultimul rînd, seceta din această vară, care a avut repercusiuni asupra agriculturii din România şi din întreaga Europă. Embargoul impus de Federaţia Rusă asupra produselor agricole din UE a fost decretat de Moscova în replică la sancţiunile adoptate de UE după conflictul din Ucraina, iar efectele sînt extrem de vizibile, în condiţiile în care Rusia era destinaţia a 35% din exporturile agricole din UE. Piaţa laptelui suferă enorm din cauza unei supraproducţii la nivelul Uniunii Europene. Pe lîngă lipsa pieţei din Rusia, cererea scăzută din China şi creşterea producţiei în cadrul UE după eliminarea cotelor de lapte la 31 martie au creat un dezechilibru pe piaţă, punînd într-o dificultate majoră întreg sectorul agricol. În acest moment se caută soluţii pentru ca laptele din UE să fie comercializat pe alte pieţe cum ar fi Vietnam sau Japonia, iar prin încheierea parteneriatului de Comerţ şi Investiţii dintre UE şi SUA, atît laptele cît şi alte produse alimentare să ajungă să fie comercializate peste ocean. Comisia Europeană a anunţat în această săptămînă un pachet de sprijin în valoare de 500 de milioane de euro pentru a-i sprijini pe fermieri, în special pentru producătorii de lapte. O parte din acest ajutor financiar va fi folosit pentru a deschide noi pieţe de export în Asia, mai ales pentru produsele lactate din UE. Apoi mai este problema secetei, care a determinat pierderi majore producătorilor agricoli atît din România, cît şi din alte ţări membre. Am adresat Comisiei Europene chiar două întrebări cu solicitare de răspuns scris, în care am expus situaţia dramatică în care se află ţara noastră din cauza secetei. În prezent, seceta din România a afectat mai ales zona agricolă a Moldovei, Dobrogei şi parţial a Munteniei şi Olteniei. Din cauza lipsei precipitaţiilor şi a temperaturilor extrem de ridicate din România, în lunile aprilie şi mai, multe dintre culturi au fost compromise. Pierderile sînt considerabile atît pentru fermieri cît şi pentru bugetul general al României.

Pentru a ajuta fermierii să îşi poată continua activitatea şi în anul următor ar trebui să existe o producţie stabilă. Anul în curs ar putea fi similar cu anul 2001, unul dintre cei mai secetoşi din ultimul timp, moment în care a fost emisă Legea 381 pentru a acorda compensaţii agricultorilor. Legea a fost însă abrogată în 2010, pentru că încălca normele UE. Marea problemă este că nici majoritatea companiilor de asigurări nu vor să asigure seceta. Agricultorii au ajuns să se roage să vină grindina, pentru că grindina este asigurată. Cauza principală a acestei situaţii este aceeaşi de ani de zile: lipsa unui sistem de irigaţii. Investiţia minimă pentru 1.000 de hectare este de circa 2 milioane de euro, bani care ar putea fi recuperaţi în 10 ani. Nicio bancă nu este dispusă să finanţeze aceste investiţii. În plus, este greu să faci investiţii cînd exploataţiile sînt atît de fragmentate din punct de vedere al proprietăţii: avem 3 milioane de proprietari în domeniul agricol. Dacă terenurile ar fi comasate, investiţiile ar fi mai uşor de realizat, dar fiind prea mulţi proprietari, nu se ajunge la un punct comun. Am solicitat aşadar Comisiei să îmi comunice prin ce măsuri ar putea fi ajutaţi sau despăgubiţi fermierii care au de suferit din cauza secetei, pentru ca aceştia să îşi poată relua activitatea în anul următor şi pentru a nu afecta şi alte sectoare ale economiei din ţara noastră. De asemenea, am solicitat punctul de vedere al Comisiei cu privire la faptul că în România culturile nu pot fi asigurate pentru secetă, ci doar pentru grindină şi, totodată, am solicitat să mi se transmită care sînt instrumentele financiare pe care Comisia le are la dispoziţie, astfel încît România să poată beneficia de fonduri europene pentru a acoperi asigurările de secetă.

Ministerul Agriculturii a anunţat faptul că despăgubirile se vor ridica la un cuantum de 400 de lei pe hectar pentru culturile de porumb şi floarea soarelui, fonduri care sînt insuficiente pentru perioada de criză prin care trec cei 3,8 milioane de fermieri români. Atunci cînd ministerul de resort este pasiv şi nu depune eforturi să găsească soluţii pentru fermieri, este foarte important să intervină Comisia Europeană care, din păcate, din cauza dezinformărilor, nu de puţine ori este privită ca şi un inamic al ţării şi nu ca şi un prieten.

Interviu realizat de Cosmin PURIŞ