Dumitru CERNA: Drum răscolit lui Petru Poantă

E sîmbătă septembrie şapte

Înainte de-amiază înainte de noapte

Oraşul se-ntoamnă de la gutui

E întuneric în lumină şi e amărui

Pe Clinicilor s-a lăsat tăcerea

Şi numai la anul va veni Învierea

Pînă atunci morţii sînt tare cuminţi

Doar amintirile lor ard pare-n arginţi

Ca un papă ostenit Petre şade-ntre ei

Dăruindu-le din cuvinte scîntei

Le vorbeşte în şoaptă despre oraşul-mit

Din iubire le arată drumul lung răscolit

Vor să-l vadă căutînd spre-nafară

Dar fereastra era toată zidită cu ceară

La o cafea cu Petru Poantă

Bună dimineaţa Petre

Candidul meu zeu şi prieten

Vine septembrie iar

Cînd cafeaua din cana ta se va clătina în zadar

Şi tot astfel poemele noastre

Ca nişte bărci priponite în larg

Şi tu tot privindu-le atent de parc-ai amîna

Să vezi cum se apleacă-n zadar şi ceaşca mea