„Domnișoarele” lui Picasso: de pe strada Avinyó din Barcelona, nu din Avignon, Franța

Titlul original și corect al tabloului cubist „Domnișoarele din Avignon” (1907, ulei pe pânză, 243,9 x 233,7 cm, Muzeul de Artă Modernă – MoMA -, New York) de Picasso a fost „Bordelul de pe strada Avinyó”, cel actual fiind dat, speculativ, de criticul de artă André Salmon, în 1916. Faimosul croitor creator de modă Jacques Doucet a achiziționat lucrarea în 1924, la sugestia lui André Breton, cu suma de 25.000 de franci.

Pictat în 1907, la Paris, tabloul geometriza figuri de prostituate din lupanarul «Ca la Mercè» de pe strada Avinyó nr. 44, din cel mai vechi

Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Crispiniano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso

cartier din Barcelona, Cartierul Gotic. Picasso locuia pe atunci pe strada Comerç nr. 28 din acest cartier și frecventa localul rău famat. Strada se numea Avinyó din 1840, după patronimul unei vechi familii catalane, fiind cunoscută anterior sub denumirile „18 Iulie”, „Pou de l’Aldà” și „Calderes Velles”. Unul din membrii familiei Avinyó, Lluís d’Avinyó, a scris, la 1400, „Istoria Cataluniei” („Història de Cataluña”).

Așadar, s-a afirmat eronat că Picasso ar fi făcut aluzie în pictura sa la orașul francez  Avignon, celebru pentru a-i fi găzduit, timp de 72 de ani, între 1309 și 1378, pe papii de la Roma stabiliți pe malul stâng al Rhonului, în perioada așa-zisei „Captivități”.

Inițial s-a crezut că lupanarul din Barcelona a fost la numărul 11, apoi la 25, dar în cele din urmă mărturii de arhive

Strada d’Avinyó nr. 44, Barcelona

au identificat, la numărul 44, casa mesalinelor.

Când au văzut pictura în galeria negustorului de obiecte de artă Daniel Henry Kahnweiler (1884-1979), amicii lui Picasso, Henri Matisse, André Derrain și Georges Braque, au taxat-o, uimiți, ca fiind „un act de terorism” „O să aflăm într-o bună zi că Picasso s-a spânzurat în spatele marelui său tablou”, a glumit Derrain, referindu-se la figurile mutilate din opera artistului.

Născut la Málaga, la 25 octombrie 1881, botezat Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Crispiniano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso, artistul a făcut carieră în Franța, unde a și murit, la 8 aprilie 1973, la vârsta de 91 de ani. Prietenul său Dali, care nu a putut ajunge la înmormântare, a trimis o imensă

Picasso, „Domnișoarele din Avignon”, detalii

coroană de flori, însă Jacqueline Picasso, soția pictorului, a aruncat-o imediat pe fereastră. Dali venise la Paris spre finele anilor 1920, cu o scrisoare redactată de Federico García Lorca, în care scriitorul spaniol îl recomanda lui Picasso.

Pablo Picasso și Guillaume Apollinaire au fost bănuiți de complicitate la furtul „Monei Lisa” de Leonardo da Vinci de la Luvru, din 1911. Apollinaire  a fost chiar reținut șase zile pentru cercetări, apoi eliberat. Fostul său secretar, belgianul Guy Piéret, sustrăsese trei statuete iberice de la Luvru, în 1907 și 1911. Piéret expediase una dintre ele cotidianului ”Paris Journal”, insinua că el ar fi autorul furtului „Giocondei” și pretindea 150.000 de franci în schimbul tabloului. Iar Picasso cumpărase de la Piéret celelalte două statuete, devenite surse de inspirație pentru „Domnișoarele din Avignon”. Autorul furtului, Vincenzo Peruggia, decorator la Luvru, a fost descoperit după ceva vreme.

Opt ani mai târziu, în 1919, artistul francez Marcel Duchamp (1887-1968) a parodiat „Mona Lisa” de Leonardo într-o lucrare în care a pus o mustață și un cioc pe bărbia personajului. Duchamp și-a motivat gestul prin ambiguitatea masculin – feminin a fizionomiei Giocondei dar și prin incapacitatea maestrului renascentist de a-și termina opera, așa precum relevase Freud, într-una din analizele sale.

Picasso, ”Portretul lui Jaime Sabartés ca nobil spaniol”

Picasso, ”Femeie cu cocoș”

Ambiguități masculin-feminin sunt evidente și în pânzele lui  Picasso.

Carmen FĂRCAȘIU