Dinu Virgil Ureche – scriitor şi editor

Poet, autor de teatru, publicist şi editor de marcă, Dinu Virgil Ureche împlineşt, azi, rotunda vîrstă a maturităţii: 40 de ani. Născut în spaţiul „de aur“, Bistriţa-Năsăud, care a dat personalităţi de seamă ale culturii şi spiritualităţii româneşti (Rebreanu, Coşbuc, Moisil ş.a.), Dinu Virgil a descins din părinţi cu „legături de viţă“: tatăl trăgîndu-se din legendarul cronicar Grigore Ureche, iar mama, ardeleancă (năsăudeancă), fiică de intelectuali – profesoară de matematici.

DINU VIRGIL URECHE a terminat Colegiul Naţional de Informatică, Cluj-Napoca (1989-1993); Facultatea de Informatică a Universităţii „Babeş-Bolyai“; însă, şi Facultatea de Litere (terminată în 1999) – studii săvîrşite eroic, în paralel, şi cu enorme sacrificii. Toate acestea vorbesc despre un talent complex, care a ales poezia, proza, teatrul, publicistica – în locul matematicilor şi al mirabilelor spaţii „barbiliene“; şi editarea de texte clasice (sau ale contemporanilor săi), specializîndu-se, accentuat, în tainele imprimeriei „digitale“.

La 23 de ani, salariat al Academiei Române, apoi redactor şef al Editurii Române, apoi director general al Editurii „Napoca Star“ (alături, la începuturi, de regretatul Gabriel Hrdlicska şi Vladimir Fischer), tînărul scriitor şi-a făcut (şi) debutul poetic – cu volumul „DINCOLO DE OGLINDĂ“ (1996), prefaţat şi postfaţat de Teohar Mihadaş şi de istoricul literar şi publicistul Teodor Tanco. Au urmat: „DE DRAGOSTE DE DUMNEZEU“, imprimat la Timişoara, la Casa editorială „Augusta“ (lector: cunoscutul critic şi istoric literar Adrian Dinu Racheru). Apoi: „CURCUBEUL ILUZIILOR“ (versuri, panseuri, proze, teatru – 1998); „ABECEDARUL GHICITOARE“ (poeme şi versuri pentru cei mici, 2001); „JURNAL DE IDEI PENTRU MILENIUL III“ (Z[ilni]cere sau picături de speranţă, 2002); „TATA. CĂRTICICA DE LÎNGĂ INIMĂ“ (In memoriam, 2004); „TRILOGIA LUMINII“ (poeme, basme noi, proze, teatru şi aforisme – Editura „LIMES“, 2006, o trilogie compusă din Sîngele crucii – roşu, Verticalitatea ierbii – verde, Cîntecul cerului – albastru, cele 3 culori ale luminii); „DE DEVENIT“ (O juma’ de sută de poezie), Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007; „EXERCIŢII DE SUFLET“ (Pastile provoca[n]te), 2008; „CALE-N DAR“ (Promisiuni de zi cu zi / Într-un an de poezii), 2009.

Matematician de formaţie, însă şi filolog, Dinu Virgil Ureche este printre puţinii, azi, care utilizează toate formele poetice, de la psalmii davidieni, la „metricile greco-latine“, pînă la versul alb, liber; şi pînă la haiku-ul japonez: „Clopot de aramă/ Cheamă,/ Lumină-n fire/ Subţire/ Dorul de ducă/ Nălucă/ Fior de alt/ Înalt“ (Crăciun). Comprimînd timpul, după cum înaintează „veacul“, viziunea devine paradoxală, clamată de un subţire umor: „Mă voi naşte/ De un paşte,/ Mă cunun/ De Crăciun/…/ Simt că vreau a scrie/ Tot ce nu s-a spus/ Orice poezie/ Cruce, lui Iisus…“.

Poetul şi scriitorul DINU VIRGIL URECHE „se simte bogat, pentru că moşteneşte o limbă şi o mare de cuvinte, pe care le-a primit „cu împrumut, poposind în grădina lor! Va trebui să le scot la lumină şi să le ofer înapoi omenirii. Ştiu că n-o să scap nepedepsit”, afirmă el.

DINU VIRGIL URECHE are, ca poet, un destin aparte: s-a născut într-un sat al veşniciei (Ilva năsăudeană), care are o gară, ce l-a legat de „ideea mistică de drum”, de străzile copilăriei, de aşteptări şi plecări, de trenuri întîrziate, sau pierdute – „pe unele le prinzi, le foloseşti; pe altele le scapi, nu sînt ale tale” etc.

Întoarcerea Poetului spre copilărie, amintirea pîinii de acasă, lauda locului natal, trenurile şi drumurile rămîn pentru DINU VIRGIL URECHE „ferestre ale spiritului”, ce ne luminează minţile, făcîndu-ne, parcă, să plutim în văzduh, în memoria Paradisului regăsit”.

Copil al „Cărţii Cărţilor”, care, pe timpurile bunicilor şi străbunicilor, „costa cît o pereche de boi”, DINU VIRGIL URECHE vorbeşte, azi, despre „bagajul îndoielii”, cel ce face sufletul greu; trage în jos fiinţa, dezumanizează şi îndobitoceşte!…”. Apoi, despre „fîntîna speranţei şi despre profunzimea Învierii, neignorînd „sufletele, care întîrzie să se purifice, rămînînd…. „second hand, într-o dubioasă sete de concurenţă şi publicitate, oferte şi supra-oferte, extra, mega, giga, hipo, hiper-reduse şi promoţii!… Noi sîntem reclama faptelor noastre, vînzîndu-ne ieftin şi cumpărîndu-ne scump, de multe ori!” Preţ trecînd prin ochii altora, consistenţă într-un clarobscur, în vremi ale „omului recent”; timpuri în care „vin, iată, la televizor, veşti mari, despre ţărani!…” Doamne, şopteşte Poetul, „să dea el, Ţăranul, o lege: „Dumnezeu există şi aici şi acolo!… Nu-l ciopliţi!… Învăţaţi să auziţi şi să vedeţi!… Să-l simţiţi!…” „Restul este oraş, telenovele, internet!…”.

De la DINU VIRGIL URECHE ne putem aştepta la concepţii şi realizări originale, în faţa literelor contemporane; însă, în aceeaşi vreme, la remarcabile editări, îngrijiri de opere, texte clasice şi manuscrise, unele uitate, omise, interzise, de mai mult de o jumătate de secol. Poet, scriitor şi editor reprezentativ, împlinind, azi, rotunda vîrstă a maturităţii.

LA MULŢI ANI, DINU!…

Constantin ZĂRNESCU