Depozitul de Artă/Cluj-Napoca

Promovarea valorilor artistice și culturale autohtone

Nu cu mult timp în urmă, scriam despre una dintre cele mai îndrăzneţe iniţiative la nivel de arte vizuale, înfiinţarea Depozitului Artă, deschidere oficială ce ar fi trebuit să aibă loc în cursul lunii martie 2020. Vernisaj amânat din considerente cunoscute. Dar…Aveţi ocazia de a vedea o parte din lucrări vizitând site-ul www.depozituldearta.ro care se dorește a fi o platformă de promovare a valorilor artistice și culturale autohtone, atât a creatorilor transilvăneni, români, maghiari, sasi, evrei, cât și a artiștilor activi la sud de Carpați, la sfârșitul secolului al XIX – lea și pe parcursul secolului XX. Veţi avea ocazia să va familiarizaţi, în spațiul virtual al Depozitului de ARTĂ, cu artişti plastici ai Coloniei artistice de la Baia Mare cum sunt BALLA Béla, CSIKOS Antónia, BALLA József, ÁCS Ferenc, apoi venerabilii profesori ai primelor generații de studenți ai Școlii de Belle – Arte din Cluj şi atunci trebuie vorbit despre Pericle CAPIDAN, Petre ABRUDAN sau artiști români consacrați precum de talia unor Nicolae VERMONT, Corneliu BABA, Marcel OLINESCU, dar și de mulți alți artiști relevanți, care au scris şi scriu în contiunuare istoria artelor vizuale din spaţiul transilvan şi nu numai.

Discuţia cu Ina Roşu Vădeanu a abordat teme numeroase, de la punerea pe picioare a Depozitului de Artă, la probleme de tehnici stilistice, falsul în oipera de artă, viitorul Depozitului de Artă….A fost, recunosc acest lucru, o discuţie plăcută, utilă de ambele părţi prin schimbul de informaţii. De unde şi de ce acest Depozit de Artă? Să citim gândurile Inei Roşu Vădeanu: “Am decis să organizăm acest Depozit de Artă pentru că, din experienţă, am văzut că există lucrări ce aparţin unor artişti plastici importanţi din arealul transilvan. Am în vedere două şcoli distincte. Prima este Şcoala de la Baia Mare, cu plecare de la sfârşitul secolului al 19-lea, 1896 mai precis, şi până la primul Război Mondial, cu prelungirile normale. Spun prelungiri deoarece ei au continuat să funcţioneze, să lucreze şi în continuare. Aşa se face că ajungem la nii 1970, 1980. Ajungem pentru că avem de-a face cu ecouri stilistice care reflectă fenomenul european. Se poate vorbi în aceste cazuri de impresionism, post impresionism, modernim, expresionism. Cu toate acestea, în lucrări se observă un lucru, nota transilvîneană foarte, foarte bine individualizată. În cazul artiştilor, vorbim despre o notă personală de care eu una sunt foarte ataşată. Am început să mă ocup de reabilitarea acestor lucrări. Nu toate sunt capodopere, să fim bine înţeleşi. Dar nu trebuie uitat faptul că multe lucrări aparţin unor pictori importanţi, care au trecut prin multe faze de creaţie. Au fost artişti care au infleunţat la rândul lor, generaţii întregi.

D.Ş.: Al doilea palier de interes este…?

Ina Roşu Vădeanu: Sunt interesată, în egală măsură, de reprezentanţii Şcolii de Belle Arte din Cluj. Este prima şcoală superioară de arte în limba română, profesori şi artişti de mare valoare, care au adus o contribuţie importantă la dezvoltarea învăţământului de arte plastice românesc. Merg pe firul istoriei şi pot spune că sunt artişti care au trăit în imediata noastră vecinătate.

D.Ş. : Aminteai de faptul că te-ai apucat de reabilitarea lucrărilor.

Ina Roşu Vădeanu: Aşa este. În marea lor majoritate sunt lucrări degradate, pe care timpul şi-a pus amprenta. Avem tablouri care necesită intervenţii raqpide, pentru a nu se pierde de tot. Şi recuperarea lor cere timp, cere răbdare. Este o muncă migăloasă, de mare responsabilitate.

D.Ş.: Dincolo de eforturile personale, recuperarea cere şi o infrastructură bună şi nu în ultimul rând, cere fonduri serioase.

Ina Roşu Vădeanu: Cere bani, aveţi dreptate. Sperăm să atragem fonduri pentru a putea repune lucrările în circuitul cultural, respectiv în cel comercial. Vom organiza expoziţii, dar şi organizarea expoziţiilor necesită bani.

D.Ş.: Ţinând cont de temele abordate, care este graniţa dintre original şi fals? Ţinând cont de mijloacele tehnice de acum, multe pot face subiectul falsurilor.

Ina Roşu Vădeanu: Aveţi dreptate, dar trebuie ţinut cont de câteva lucruri. Dacă ai bani şi infrastructura de profil, este uşor să descoperi un fals prin teste de laborator. Dar asta înseamnă, cum spuneaţi, bani, mulţi bani. Nu toate testele se fac în ţară, trebuie ţinut cont şi de acest lucru. Într-o fază preliminară se poate descoperi un fals şi cu un microscop şi câteva teste sumare. Se merge la stratul de culoare, la particulele de praf, sunt multe lucruri de analizat. Testele de laborator sunt uşor de făcut dacă ai două, treei sau patru decenii de la originalitate. Nu de mult, în chiar martei 2020, a fost un scandal legat de una din lucrările lui Sorin Ilfoveanu. Să revin. Ca specialist ai nişte repere, îţi poţi da seama dacă ai sau nu un fals înaintea ochilor. Falsificatorul reuşeşte să picteze în spiritul şi în atmosfera tabloului original, dar nu va fi niciodată un falsificator perfect din toate punctele de vedere şi ajunge să amintesc de densitatea pastei, linii, tuşe, amestec de culori…

D.Ş. : Este sau nu uşor să găseşti lucrări ale perioadelor amintite?

Ina Roşu Vădeanu: Tot mai greu şi mă refer în special la lucrările de primă generaţie ale Şcolii de la Baia Mare. În cinci ani estimez că nu se vor mai găsi deloc. Mulţi colecţionari preferă să nu le facă cunoscute. Pe de altă parte, despre alte lucrări nu avem date concrete, ştim doar că există, nu şi unde există. Avem o arhivă pusă la punct, cu fişe pentru fiecare artsit în parte. Practic, avem informaţii suficiente pentru a edita un catalog.”

Totul cere timp, răbdare, o muncă migăloasă de fişare, arhivare, restaurare, la bata cărora stă pasiunea. Şi am găsit în Ina Roşu Vădeanu acel om nu numai pasionat, ci şi bun cunoscător a fenomenului artistic în ansamblu.

Demostene ŞOFRON

Ina Roşu Vădeanu este absolventă a Facultăţii de istorie şi filosofie din cadrul UBB Cluj-Napoca, secţia istorie-istoria artei. Lucrarea de diplomă a fost generoasă ca titlu, “Fântâni baroce ale Romei”. Au urmat specializările la Universita degli studi Roma Tre, masterul în “Artele plastice în Transilvania între secolele XVI-XIX” (Facultatea de istorie şi filosofie), cu lucrarea de diplomă “Medalii napoleoniene în Colecţia Esterhaszy”, a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca. Şi-a susţinut doctoratul cu o temă la fel de generoasă, “Programul arhitectural al Bisericii Române Unite, Eposcopia de Gherla şi Cluj-Gherla (1853-1947). Tendinţe stilistice între Orient şi Occident în conturarea propriei identităţi estetice”. Din 2016 este profesor asociat în cadrul catedrei de istoria artei, cursul “Piaţa de artă, evaluarea operelor de artă”.