Dat, dicat, dedicat. Ioan Indolean: ANECDOTE DECOLTATE

Rîde de o viaţă.

Şi va mai râde încă mult şi bine. Şi-i va face şi pe alţii să guste din această unică bucurie. Căci domnul Indolean se bucură de viaţă atunci cînd semenii din jur se simt mai mult decât bine. Din acest motiv spune bancuri, inventează snoave, culege tot felul de întâmplări hazlii, pe care le bibileşte şi, cu seriozitatea omului responsabil, le dă BT*. Câteodată eufemismul provoacă hazul, dar nu o dată, domnia sa uită să tragă… perdeaua şi, astfel, veselia e şi mai frustră, şi mai adevărată.

De la „Cine a bărbierit statui?” ** şi până la „Anecdote decoltate”*** au trecut vreo 28 de ani, timp în care editurile clujene i-au găzduit 39 de manuscrise. Toate purtând pecetea inconfundabilă a bunei dispoziţii. În ari’metica superioară a vieţii (domnul Indolean a fost, până la pensionare, profesor universitar predând studenţilor de la Politehnică matematici dintre cele mai cele!) umoristul se ghidează după alte ecuaţii decât cele criptate de

x patrat + y pătrat = 0.

Căci, trebuie să fiţi de acord cu mine, râsul este bucurie la puterea a 10-a. Iar motivele pot fi decoltate sau chiar în pielea… goală.

Noua carte are de toate: şi capitole, şi subcapitole, bancuri cât încape, povestiri, schiţe de humor, şi dicţionar şi…culmi umoristice. Din care ne permitem să cităm câteva:

“Culmea paternităţii:

Să-ţi recunoşti copilul de la o poştă

Culmea fidelităţii:

Să nu-şi înşeli amanta nici cu soţia

Culmea consolării:

Nu se scoală, dar ce frumos atârnă”

Nu lipsesc nici Iţic şi Ştrul, nici Gheorghe şi Maria, Ion şi Florica, nici vestitul Bulă. Dar vedete incontestabile sunt organele genitale ale celor două sexe. Spuse cu literă mare sau ascunse după puncte, puncte…

Sunt 240 de pagini… pline şi, zău, vă ajunge cât pentru tot anul. Citiţi-le încet şi cu mare grijă: să nu vi se rupă gumiţa de la fălci.

De atâta râs, desigur.

Radu VIDA

*BT – ştampila tipografilor cu Bun de Tipar

**Ed. “Daco”, Cluj-Napoca, 1992

***Ed. Dokia, 2018