Dat, dicat, dedicat

„GRECIA MEA”

Cititorul obişnuit cu această rubrică va remarca imediat că, din titlu, lipseşte ceva. Ce să fie, ce să fie? A, da! Autorul. Editura biblyotek propune: Ruxandra Cesereanu, Simona Rednic, Nora Cucu, Corin Braga, Nicolae Rednic şi Mihai Cucu. Contrazic această propunere şi zic: cartea este scrisă de însăţi dragostea care-i leagă pe cei şase de vremi, vremuri şi locurile însorite ale Eladei. Avem confirmarea chiar pe coperta IV: „Această carte nu este doar despre
Grecia, ci este şi o carte a prieteniei. Mai întâi o carte a prieteniei dintre trei fete care au fost colege de liceu şi care au cântat şi dansat împreună în jurul unei chitări flower-power. Apoi o carte a prieteniei dintre trei cupluri care se cunosc din studenţie şi care au străbătut vremurile schimbătoare ale României, precum şi o trecere între milenii. Nu în ultimul rând o carte a prieteniei la maturitate, când împărtăşirea poveştilor (de călătorie) a căpătat un tâlc aparte în timpurile neliniştitoare actuale în care naraţiunile de voiaj (şi de viaţă) mai pot încă salva lumea în care trăim”.

Dincolo de această sinteză, cartea merită să fie citită pentru că între paginile ei găsim experienţe de 20-30 de ani de călătorie în largul Mării Egee. Pe insule. Sau pe continent. În locuri mai mult sau mai puţin impregnate de istorie, literatură, arheologie… Toate însă străbătute de fiorul magiei cerului albastru, al plajelor nesfârşite, al trăirilor printre zeii şi oamenii speciali de aici. „Grecia mea” este şi „Grecia noastră”, a tuturor celor care au gustat din licorile zeilor la ei acasă, dar şi a celor care doar visează la zăngănitul armelor descrise de marele Homer, mofturile lui Simone de Beavoir, luminile aparte semnalate de Kazantzakis sau viersul debordant al lui Elztis… Trec, nălucă, prin faţa privirilor uimite şi Platon, şi Aristotel traversând „Riviera Olimpului”, nu neapărat la Paralia Katerini, cât, mai ales, în firul roşul al cărţii. „Firul Ariadnei” duce peste tot. În munţi. Pe mare. Mănăstiri suspendate pe cer. Case albe, în bătaia soarelui, şi mai albe. Fantasme sub cerul înstelat, mai altfel decât în oricare altă parte a lumii. Printre smochini şi pini, printre pescari şi porturi sau taverne şi hoteluri de lux – interviuri, texte de sine stătătoare, cu gust de eseu, cu picuri de poem, cu respiraţie epică de proză.

Toate acestea, şi încă multe altele dovedesc că „Grecia mea” n-a fost scrisă doar pentru a consemna traiectoriile intelectuale şi turistice ale unor scriitori şi medici. E prea multă ştiinţă a comunicării fascinante, despre locuri şi întâmplări care povestesc de marea spiritualitate a Greciei, pentru a nu decreta: e literatură, filosofie, istorie, geografie… Toate sub numitorul comun al iubirii faţă de călătoria ca întoarcere spre sine.

Radu VIDA