CONTRASTE – CONTRASTE – CONTRASTE

Împăduriri la Mărişel

Faptul că se exploatează pădurile fără noimă a devenit o realitate, pe cît de păguboasă economic, pe atît de periculoasă pentru protecţia mediului. Jaful legalizat prin defrişări, practicat în ultimi ani în pădurile României, nu este lipsit de conotaţii politice, existînd o adevărată mafie a lemnului care a dus la adoptarea controversatului Cod Silvic, care, sîntem siguri, nu va îmbunătăţi prea curînd dezechilibrul natural generat de drujbiştii români şi străini care rad mii de hectare din această bogăţie greu regenerabilă, necesară şi generaţiilor viitoare. Sistemul european de alarmă şi avertizare pentru monitorizarea tăierilor ilegale nu este operaţional la noi, cum nici circuitul lemnului din pădure spre agenţii economici, lăsînd cale liberă jafului în codrii seculari ai României.

Din unele statistici rezultă că… foamea de lemn e mare, iar două exemple în acest sens sînt suficient de edificatoare. Se pare că Fabrica de  profil din Sebeş prelucrează zilnic 3.300 metri cubi de masă lemnoasă, iar cea din Rădăuţi 2.300.000 de mc anual, dar acestea sînt doar două unităţi ce se înfruptă din valorosul aur verde. Se taie mult şi se împădureşte doar… simbolic. Poate tocmai de aceea, la Mărişel, unde versanţii Apusenilor au rămas golaşi, primarul comunei, Traian Mariş, şi vicele Viorel Ghic, au gîndit propriul program de împădurire care începe a prinde viaţă. Primul pas s-a concretizat prin amenajarea unui solar de 40 mp în care s-au produs, în 2014, 74.000 bucăţi puiet de molid, iar în acest an 80.000 bucăţi din aceeaşi specie, care au şi fost repicate în cîmp. Tot în acest an au fost puse sub brazdă seminţe ce vor produce 150.000 de puieţi pentru repicările din primăvara lui 2016.

Costurile pentru obţinerea acestui material biologic necesar împăduririlor au fost mici, ne asigură şeful administraţiei de la Mărişel, Traian Mariş, datorită faptului că lucrările de însămînţare şi repicare au fost făcute prin muncă contributivă, acţiune la care au fost prezenţi, în unele zile, peste 70 de locuitori ai comunei care nu de puţine ori au protestat pentru… măcelul ostentativ, produs în arealul silvic al localităţii lor, unde pe bună dreptate se poate spune că… moţul îi frate cu codrul, dar nu şi cu cei ce au produs aceste dureroase şi mari… răni pe trupul Apusenilor.

Centru de Informare Turistică la Frata

Prin darea în folosinţă a investiţiei destinate dezvoltării turismului, comuna Frata are cam tot ce-i trebuie unei unităţi administrativ-teritoriale cu largi deschideri europene. Pentru a putea oferi datele ce personifică noua construcţie din centrul civic al localităţii din Cîmpia Transilvană, ne-am adresat domnului Vasile Trif, primarul comunei Frata, de la care am reţinut următoarele: cocheta şi necesara construcţie a fost ridicată şi dotată printr-un program finanţat de UE, dispune de trei birouri, grupuri sociale, racordări la utilităţi şi încălzire cu centrală termică pe gaz. Referitor la dotare, primarul Vasile Trif a subliniat faptul că tot mobilierul şi dotările sînt din generaţia anului 2014, adică calculatoare, copiatoare, aparate video şi proiectoare.

De remarcat este şi faptul că o sală a clădirii găzduieşte o expoziţie permanentă cu cele mai vechi şi reprezentative obiecte de artizanat, obiecte de port popular, obiecte de uz casnic, sculpturi, imagini foto care imortalizează predilect activitatea cultural-artistică din perimetrul comunei. Acest mic muzeu a fost posibil prin dotările generoase făcute de locuitorii de aici. Desigur, nu lipsesc pliantele, broşurile şi alte materiale promoţionale ale activităţii turistice, la care Frata este pe deplin conectată.

Vatră de gunoaie lîngă oborul din Gilău

Deşi sînt mai multe locuri unde gunoaiele fermentează sub privirile trecătorilor, azi redăm peisajul dezolant de lîngă tîrgul de animale din Gilău, unde se desfăşoară şi numeroase competiţii sportive tradiţionale, dar se mai desfac şi produse agroindustriale. Aici, lîngă canalul ce duce apa spre microcentralele din zonă, în capătul  străzii Şcolii există o vatră de gunoaie care creşte de la zi la zi, într-o totală nepăsare. Sîntem convinşi că nu floreştenii, nici căpuşenii nu vin să-şi arunce gunoaiele în vatra satului Gilău, ci producătorii acestor mizerii îşi au domiciliul în această mare localitate cu pretenţii urbane. Asanarea locului trebuie făcută de cei îndrituiţi prin lege, inclusiv  identificarea şi sancţionarea celor cărora le lipseşte minimul bun simţ, ca să nu mai vorbim de etica civică în 2015?!

Rubrică realizată de
Dumitru VATAU