Concertul de Anul Nou al Filarmonicii ‘Transilvania’ . Energie debordantă, virtuozitate, graţie. Puterea de a ne bucura de lucrurile frumoase şi trainice

De la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii ‘Transilvania’ – vineri, 29 decembrie, 2017 – au trecut câteva zile. Calitatea actului muzical mă îndreptăţeşte să mă opresc asupra unei seri magice, asupra unei seri în care energia debordantă, virtuozitatea, rafinamentul şi graţia au fost la ele… acasă.

Alegerea dirijorului Vladimir Lungu s-a dovedit a fi inspirată, extrem, extrem de inspirată. Practic, este bagheta pe care am dori să o vedem la pupitrul fiecărui Concert de Anul Nou şi afirmaţia nu este deloc gratuită. Nu este pentru că Vladimir Lungu este dirijorul ideal pentru un Concert de Anul Nou. Este prin programul ales – Johann Strauss fiul şi tatăl, Ceaikovski, Offenbach, Dvorak, von Suppe -, este prin maniera şi tehnica de dirijat, prin energia debordantă, prin atenţia acordată fiecărui detaliu. Gesturile au dat nu numai intrări, au asigurat întreaga pulsaţie ritmică, fraza muzicală împlinindu-se prin şi în fiecare notă, merit al dirijorului şi al orchestrei deopotrivă, aceasta din urmă cu pretenţii pentru orice scenă de concert din lume.

Vladimir Lungu este creator de atmosferă. Mă gândesc acuma la frazarea maestuoasă în cazul lucrărilor lui Strauss fiul, ‘Kaiser Walzer’, ‘Champagner Polka’, ‘Leichtes Blut Polka’, ‘Unter Donner und Blitz Polka’, ‘An der schonen blauen Donau’, respectiv ‘Radetzkymarsch’ (Strauss tatăl). Mă gândesc de asemenea la abilitatea de a contrui fraze lungi şi profunde în cazul pieselor ‘Valsul florilor’, ‘Trepak’ şi Grand pas de deux’ de Ceaikosky, ‘Barcarola’ din ‘Povestirile lui Hofmann’ de Offenbach, ‘Dans slav’ de Dvorak sau uvertura operetei ‘Cavaleria uşoară’ de Franz on Suppe. Piese atent lucrate, o muncă artistică recompensată prin aplauze la scenă deschisă, meritate toate. Vladimir Lungu este când exploziv, când de un calm desăvârşit. Controlează totul, privirea şi gesturile cuprind toate compartimentele orchestrei. Tehnica dirijorală este spectaculoasă şi sigură, baza constituind-o cunoaşterea la cele mai mici detalii a pieselor de concert.

Concertul de Anul Nou al Filarmonicii ‘Transilvania’ a avut loc vineri, 29 decembrie. O zi în care, la concurenţă, Opera Naţională Română din Cluj – Napoca, prezenta Liliacul. În ambele cazuri, sălile au fost pline. Este dovada că există public pentru operă şi operetă, există public şi pentru simfonic. La urma urmei, publicul clujean este unul dintre cele mai bune din ţară. Pretenţios, cunoscător, rafinat, publicul pe care şi-l doreşte orice ansamblu artistic.

Revin la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii ‘Transilvania’, un regal de final de an. Unul pe care-l dorim şi în anii următori.

Demostene ŞOFRON

Foto: Bogdan MESEŞAN