Concert Extraordinar. Orchestra Filarmonicii Naţionale a UNGARIEI, alături de solistul BORIS BEREZOVSKI (Rusia), sub bagheta dirijorului ZOLTAN KOCSIS (Ungaria) – pe scena Filarmonicii de Stat „Transilvania”

Filarmonica de Stat „Transilvania” invită melomanii la Concertul Extraordinar dirijat de ZOLTÁN KOCSIS (Ungaria), în cadrul căruia vor concerta Orchestra Filarmonicii Naţionale a UNGARIEI alături de „adevăratul succesor al marilor pianişti ruşi» – solistul BORIS BEREZOVSKI (Rusia). Concertul, realizat în colaborare cu Festivalul Internaţional „George Enescu” şi Artexim Bucureşti, cuprinde: Suita de dansuri şi Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în Sol major de Bela Bartók şi Simfonia a 2-a în La major de George Enescu, în memoria căruia cele douăzeci de ediţii de festival i-au purtat numele.

Concertul va avea loc în această seară, de la ora 19, în sala Casei de Cultură a Studenţilor.

Povestea Orchestrei Filarmonicii Naţionale a Ungariei a început în 1923, cu formarea Orchestrei Metropolitane, care a devenit rapid unul dintre pilonii vieţii muzicale maghiare. A fost fondată de Dezsõ Bor, fondator care i-a rămas dirijor principal timp de cincisprezece ani. După război, Ferenc Fricsay şi László Somogyi au fost numiţi dirijori principali. În această perioadă, Otto Klemperer a susţinut patruzeci de concerte, în timp ce un alt oaspete ce adeseori trecea pragul filarmonicii maghiare era Antal Doráti. Aceşti ani au cunoscut o serie largă de oaspeţi străini care au lucrat cu orchestra. Anul 1952 s-a dovedit a fi un punct de cotitură în istoria orchestrei, atunci cînd János Ferencsik a fost numit dirijor principal: s-a dovedit a fi un „meci făcut în ceruri”. În 1960, un nou val de dirijori a acceptat invitaţia de a dirija: Ernest Ansermet, Antál Doráti, Zubin Mehta, Lorin Maazel, Sir John Barbirolli, Leopold Stokowski, Claudio Abbado şi Christoph von Dohnanyi. Au fost invitaţi, de asemenea, şi mari solişti: Sviatoslav Richter, Yehudi Menuhin, Anja Silja, János Starker şi Ruggiero Ricci.

Cu moartea lui János Ferencsik s-a încheiat o eră în istoria orchestrei. În 1987, un înlocuitor ideal pentru Ferencsik a fost găsit în persoana dirijorului japonez Ken-Ichiro Kobayashi. Kobayashi s-a bucurat de o popularitate imensă în Ungaria şi a condus orchestra timp de zece ani. Următoarea schimbare majoră pentru orchestră a avut loc în anul 1998, cînd aceasta a fost redenumită Filarmonica Naţională Maghiară şi, împreună cu Corul Naţional, a fost nominalizată printre instituţiile naţionale de bază. Au fost, de asemenea, schimbări majore şi în conducerea artistică a orchestrei. Din toamna anului 1997, Zoltán Kocsis a fost numit director muzical general, care la rîndul lui l-a numit in calitate de dirijor rezident pe unul dintre cei mai talentaţi dirijori din generaţia mai tînără maghiară, Zsolt Hamar. Hamar a rămas cu orchestra pînă în iunie 2004. Din aprilie 2004, pînă la sfîrşitul anului 2006, superbul clarinetist şi dirijor, Kálmán Berkes a fost dirijor invitat permanent al Orchestrei Filarmonicii Naţionale Ungare.

În ultimii ani, orchestra a primit un număr impresionant de invitaţii de a concerta în străinătate. Aceasta s-a bucurat de succese imense în locuri îndepărtate, de la New York Avery Fisher Hall, the Tokyo Suntory Hall, the Birmingham Symphony Hall, the Athenean Megaron Musicos pînă la Festival de Colmar. ConcertoNet, distinsa revistă online de muzică clasică, a nominalizat concertul de la New York al orchestrei, din februarie 2003, drept laureat al Premiului Lully pentru cel mai bun concert al sezonului.

În primăvara anului 2003, orchestra a lansat primul său CD alături de Kocsis Zoltán ca dirijor principal. Această înregistrare cu Debussy şi Ravel (unele piese în transcrierea proprie a dirijorului Kocsis) a fost prima lansare majoră de la epoca Ferencsik, fiind apreciată de critică. A cîştigat titlul de «Înregistrarea Anului» din partea revistei maghiare Gramofon, precum şi din partea membrilor juriului internaţional de la Midem Cannes Classical.

Născut în Budapesta în 1952, Zoltán Kocsis a început să cînte la pian la vîrsta de cinci ani. În 1963 a intrat la Şcoala de Muzică „Béla Bartók”, studiind pianul şi compoziţia şi în 1968 a intrat la Academia de Muzică „Franz Liszt” ca elev al lui Pál Kadosa şi Ferenc Rados. Faima sa internaţională a început de la vîrsta de optsprezece ani, cînd a cîştigat Concursul Internaţional „Beethoven” al Radioului maghiar, rapid începînd să ia amploare şi o carieră solo. A fost invitat să concerteze în toată Europa, în America de Nord şi de Sud, precum şi în Orientul Îndepărtat. În 1977 a fost invitat de Sviatoslav Richter pentru a concerta la festivalul său din Franţa, iar cei doi au susţinut, de asemenea, impresionante recitaluri împreună. A concertat alături de orchestre de renume mondial, cum ar fi: Filarmonica din Berlin, Filarmonica Royal, Filarmonica din Viena, Orchestra Simfonică din Chicago sau Orchestra din San Francisco. A fost un oaspete obişnuit la festivaluri internaţionale, în Edinburgh, Paris, Tours, Lucerna, Salzburg, Praga şi Menton şi a lucrat cu dirijori precum: Claudio Abbado, Christoph von Dohnanyi, Edo de Waart, Charles Mackerras, Lovro von Matacic, Charles Dutoit , Herbert Blomstedt şi Michael Tilson Thomas. În 1983 a co-fondat Festivalul de Orchestră din Budapesta împreună cu Ivan Fischer şi, din 1987, a concertat în mod regulat. Zoltán Kocsis este de asemenea cunoscut şi pentru talentul său de compozitor. Este profund pasionat de muzica contemporană şi s-a bucurat de o relaţie fructuoasă, printre alţii, cu György Kurtág, oferind numeroase premiere mondiale cu compoziţii Kurtág, dintre care unele sînt chiar dedicate lui.

În toamna anului 1997 a devenit director muzical general al Orchestrei Filarmonicii Naţionale a Ungariei. Ca urmare, repertoriul orchestrei s-a lărgit considerabil şi, de la numirea sa, mai multe lucrări au fost susţinute în premieră mondială. În ultimii ani a vizitat alături de orchestra sa multe ţări europene, Statele Unite şi Japonia, atît în calitate de dirijor, cît şi ca solist, şi s-a bucurat de aprecieri critice însemnate.

Născut la Moscova, Boris Berezovski a studiat la Conservatorul din Moscova cu Eliso Virsaladze şi în particular cu Alexander Satz. Ca urmare a debutului său de la Londra la Wigmore Hall în 1988, „The Times” l-a descris ca fiind un artist deosebit de promiţător, de o virtuozitate orbitoare şi putere formidabilă. Doi ani mai tîrziu, în 1990, a cîştigat Medalia de Aur la Concursul Internaţional „Ceaikovski” de la Moscova. Boris Berezovski este invitat în mod regulat de către orchestrele cele mai proeminente, inclusiv Filarmonica din Londra, New York Filarmonica, Filarmonica din München, Filarmonica din Oslo, Naţionala daneză Radio Symphony, Orchestra Simfonică Radio din Frankfurt, Hamburg Orchestra NDR, Residentie Orkest, BBC Symphony Orchestra, Orchestra Simfonică din Birmingham, Filarmonica din Rotterdam, Orchestre National de France etc.

Boris Berezovski este adesea invitat în cele mai prestigioase serii de recitaluri: seria recitalurilor de pian ale Filarmonicii din Berlin, Concertgebow şi Royal Festival Hall din Londra, pe marile scene precum Théatre des Champs-Elysees din Paris, Palatul de Arte Frumoase din Bruxelles, Konzerthaus din Viena, Megaron din Atena, precum şi la cele mai renumite festivaluri internaţionale în Verbier, Salzbourg, la Roque d’Anthéron etc.

Boris Berezovski a cîştigat în martie 2006 BBC Music Magazine Awards pentru cel mai bun instrumentist. În august 2004, DVD-ul cu piese pentru pian, vioară şi violoncel şi Trio Elegiaque de Ceaikovski – “A La Mémoire d’un grand artiste” , înregistrat de Trio B. Berezovski, Makhtin D., Kniazev A. a primit Diapason d’Or . DVD-ul a fost difuzat pe canalele de televiziune ARTE şi NHK din Japonia. În octombrie 2004, cu Warner Classics International, Boris Berezovski, Alexander Kniazev şi Dmitri Makhtin au înregistrat Trio nr. 2 de Sostakovici şi Trio Elégiaque nr. 2 de Rahmaninov, care au fost premiate cu Choc de la Musique în Franţa, Gramophone în Anglia şi Echo Clasic 2005 în Germania. Înregistrarea solo live cu Chopin/Godowsky (lansată în ianuarie 2006) a primit Diapason d’Or şi RTL d’Or.

Cu Mirare Harmonia Mundi, Boris Berezovski a înregistrat Preludiile de Rahmaninov, precum şi Intergrala Concertelor pentru pian de Rahmaninov alături de Orchestra Filarmonicii din Ural sub bagheta lui Dmitri Liss, şi un alt CD împreună cu Brigitte Engerer cu lucrări pentru două piane dedicate lui Rahmaninov. Ultimul său CD, înregistrat live la Royal Festival Hall din Londra la La Grange de Meslay din Tours, a fost lansat în ianuarie 2010 şi îi este dedicat lui Liszt.