Clujeni de succes

p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }

Ana Cristina TARŢA: “Ce am învăţat de la Maestrul Ştefan Ruha transmit mai departe studenţilor mei”

Inagurăm astăzi o nouă pagină Clujeni de succes, pagină dedicată valorilor clujene, celor care ne reprezintă cu cinste în lume, celor care fac ca despre Cluj să se vorbească la superlativ. Nu în ultimul rând, este pagina dedicată celor care se întorc de câte ori au ocazia, la izvoare, predând mai departe perene moşteniri spirituale.

Ana Cristina Tarţa este absolventa Liceului de muzică “Sigismund Toduţă”, respectiv al Academiei Naţionale de Muzică “Gheorghe Dima”, ambele din Cluj-Napoca, în ambele cazuri la clasa Maestrului Ştefan Ruha. Studiile licenţă au fost urmate ca bursieră, de un master la Carnegie Mellon University din Pittsburgh (studii cu Sydney Harth şi Cyrus Forough), apoi la Boston University (cu Yuri Mazurkewicz). Primul angajament ca prim-violonist/concert maistru îl are cu Orchestra Filarmonica Portuguesa-Algarve, urmată din 2007, de Orquesta Sinfonica de Salta (Argentina), respectiv Orquesta Estable del Teatro Argentino şi Orchestra Universităţii Catolice, ambele din Buenos Aires, tot ca prim-violonist. Mai mult, este de reţinut şi profilul de profesor, la Conservatorul Superior Gilardo Gilardi, profesor în cadrul Universităţii Catolice, dar şi profesor de muzică de cameră la Academia Teatro Argentino. Activitatea artistică înseamnă şi solistică, înseamnă şi recitaluri camerale alături de Maria del Carmen Calejas (foto 4), invitaţii ale Fundaţiei Internaţionale Borges (foto 2; alături de doamna Maria Kodama Borges). Mai trebuie spus că Ana Cristina Tarţa cântă pe o vioară a maestrului lutier Vasile Vădan. În fine, trebuie menţionaţi părinţii, amândoi profesori de muzică, doamna Rodica-pianistă, domnul Adrian-violonist.

Anul trecut, Ana Cristina Tarţa a susţinut cursuri master de vioară în cadrul Colegiului de Muzică “Sigismund Toduţă”, audienţa fiind una maximă.

D. Ş: Ana Cristina Tarţa, ce trebuie să ştim despre Teatro Argentino?

A. C. Tarţa: Teatro Argentino de La Plata are o istorie interesantă. Clădirea originală a fost în stil Renaissance, arhitect fiind Leopoldo Rocchi. Aici au cântat Tito Schipa, Gigli, del Monaco, aici a dansat Anna Pavlova, aici au avut concerte Arthur Rubinstein, Andres Segovia, Claudio Arrau, Pablo Casals, Yehudi Menuhin. A avut însă de suferit din cauza mişcărilor social-politice, incendiul din 1977 distrugând o bună parte din clădire. A fost refăcut într-un stil constructivist, pentru a fi redeschis în 1999. Trebuie să fac o paranteză. Teatro Argentino este unul dintre cele două teatre cunoscute din Buenos Aires, cu număr de angajaţi peste ceea ce avem noi în România, de exemplu. A doua scenă este Teatro Colon, cea mai cunoscută în materie de artele spectacolului, teatru cu două orchestre, în comparaţie cu noi, care avem una singură. Revin la Teatro Argentino, scenă unde se optează pentru producţii grandioase de opere, concerte vocal-simfonice, balete. Aici se cântă Mahler, Bruckner, Sostakovici, Beethoven, producţii cu orchestră, cor, solişti. Trebuie să vă spun că la Teatro Argentino există o singură orchestră, Orquesta Estable del Teatro Argentino, care este prezentă în absolut toate producţiile scenice. La Teatro Argentino sunt invitaţi cei mai importanţi solişti ai Argentinei. Nu uitaţi că la noi se pun în scenă aproape toate genurile muzicale. De asemnea, avem şansa de a cânta şi noi ca solişti. Apoi, noi producem şi spectacole pentru alte teatre din ţară sau străinătate, menţionând spectacole susţinute în Uruguay, în Brazilia.

D. Ş: Mă gândesc că un rol important în programele de concert îl ocupă şi muzica argentiniană.

A. C. Tarţa: Muzica argentiniană este exuberantă, vie, pulsează viaţă în fiecare notă. Sunt programate des lucrări ale compozitorilor argentinieni cum sunt Alberto Ginastera, Carlos Guastavino, Esteban Benzecry. În lucrările lor şi nu numai ale lor, se simt influenţele folclorului din Anzi şi până în zona râului La Plata.

D. Ş: Putem vorbi şi de prezenţe româneşti pe cele două scene artistice din Buenos Aires?

A. C. Tarţa: Marele eveneiment al anului treecut a avut loc la Teatro Colon, stagiunea fiind deschisă de Angela Gheorghiu. Teatro Colon este o scenă obligatorie în cariera marilor cântăreţi de operă. A mai fost invitat dirijorul Cristian Badea, receptat ca unul dintre cei mai exigenţi dirijori, serios, cu un succes mare însă.

D. Ş: Ce trebuie să ştim despre violonista Ana Cristina Tarţa, de data aceasta ca solistă?

A. C. Tarţa: Am avut multe invitaţii, de aici şi multe concerte ca solistă, atât cu Orchestra din Salta, cât şi cu cea a Teatrului Argentino. Îmi place să cânt Mozart. Dar am avut premiera cu Rapsodia a 2-a de Bartok, am cântat lucrări precum Tzigane de Ravel sau Introducere şi Rondo Capriccioso de Saint-Saens, lucrări cu caree am avut un mare succes de public şi critică. Am avut şi pentru că acestea sunt lucrări de virtuozitate. Or, şcoala violonistică din Argentina nu acordă o aşa mare importanţă virtuozităţii. Aşa că pentru ei piesele şi interpretările mele au fost ceva special. Vedeţi dvs, şcoala de muzică din Argentina nu este aşa de structurată cum este în alte ţări.

D. Ş: Studenţii argentinieni? Cei de la muzică desigur…

A. C. Tarţa: Fiecare caută să-şi găsească o nişă, Au o mare, foarte mare libertate de a alege, de a alege repertoriul examenele, totul este în funcţie de opţiunile studentului. Sunt studenţi care se dedică numai muzicii de cameră, alţii muzicii baroce. Persoanl, am avut studenţi din Bolivia, Chile, sunt cu adevărat interesaţi şi implicaţi în perfecţionare în arta interpretativă.

D. Ş: Te-ai întoarce în România? Ca profesoară de vioară, ca solistă?

A. C. Tarţa: Da, sigur că da. Ar fi o mare provocare, recunosc acest lucru. Anul trecut cum ştiţi, am susţinut cursuri master de vioară la Colegiul de muzică. Anul acesta, urmare a multor recitaluri susţinute, am preferat să-mi iau o vacanţă mai lungă, un timp al meu alături de părinţi.

D.Ş: Cum arată anul artistic 2020?

A. C. Tarţa: Am deja o invitaţie din partea Maestrului Carlos Vieu, care este profesor de dirijat la Universitatea Catolică din Buenos Aires, unul dintre cei mai însemnaţi dirijori argentinieni. Urmează să mă decid asupra lucrării pe care o voi interpreta, vreau să fac ceva inedit pentru publicul argentinian. Poate un Bartok, poate Stravinski, concerte mai rar cântate, mai puţin cunoscute lor.

D. Ş: Cum se face că artiştii argentinieni sunt prea puţin cunoscuţi în Europa?

A. C. Tarţa: Nu există o structură de management care să-i impiună şi să-i facă cunoscuţi. Apoi, nu uitaţi distanţa geografică, este un alt impediment. Nu este cunoscută noţiunea de mecena, mecenatul, sponsorizarea. Sistemul care să ajute sponsorii nu este deloc bine pus la punct, statul nu colaborează cu sectorul privat. Altfel, sunt cunoscuţi Martha Argerich, violoncelista Sol Gabeta (a lucrat şi cu Mihaela Ursuleasa), Daniel Baremboim, dar ei au plecat din Argentina de foarte mult timp. Probleme este cu cei care au rămas, mulţi, talentaţi, buni, de invitat în Europa.

D.Ş: Omul de suflet a fost să fie Maestrul Ştefan Ruha.

A. C. Tarţa: Îi sunt recunoascătoare, foarte recunoscătoare pentru tot ceea ce m-a învăţat. El a mers cu mine dincolo de cunoaşterea instrumentului. Am învăţat foarte multe numai ascultându-l. Şi ceea ce am învăţat de la el, transmit mai departe şi studenţilor mei, indiferent de lucrarea aleasă, de la Mozart la contemporani.

Demostene ŞOFRON