Cinemateca

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

Regal Chaplin. Limbajul corporal în “City Lights/Luminile oraşului”

miercuri 28 august, 18. 30 * cinematograf “Dacia”

City Lights a fost pentru Chaplin, un pariu şi încă unul riscant. Pariu pentru că trecuseră deja trei ani de la primul film sonor, lumea începând să abandoneze încet, încet filmul mut. Cu toate acestea, premiera din 30 ianuarie 1931 constituie pentru Chpalin şi întreaga echipă, un succes şi încă unul de care se vrobeşte şi în prezent. Că este un film valoros ne-a dovedeşte şi Biblioteca Congresului American care a introdus City Lights, în 1992, în Registrul Naţional de Film al Statelor Unite, considerându – l “semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.

Chaplin în dubla sa ipostază de regizor şi actor, oferă spre vizionare o poveste simplă, în care cuvintele cheie sunt prietenie, altruism, bunătate, spirit de sacrificiu, dragoste nu în cele din urmă. O poveste care nu are nevoie de cuvinte. Şi ne – o spune chiar Chaplin: “Cuvintele nu sunt felul micuţului vagabond de a se exprima. Limbajul corporal ţine loc de cuvinte”. Subscriem în totalitate. Limbajul corporal este cel care defineşte filmul lui Chaplin, care construieşte personaje memorabile , bine definite. Merit al regizorului, care a ştiut ce să ceară colegilor de platou: Virginia Cherrill (Fata nevăzătoare), Harry Myers (Milionarul excentric), Hank Mann (Boxerul), Henry Bergman (Primarul), Jean Harlow, Albert Austin (Tâlharul), Florence Lee (Bunica fetei nevăzătoare), Charlie Chaplin în cunsocutul deja rol al Micului vagabond. I-am amintit pe toţi pentru că toţi joacă un rol important, tuturora li se datorează succesul acestei pelicule care nu şi-a pierdut deloc prospeţimea. Se vede cu aceeaşi mare plăcere, se revede… Pentru că umorul trist este contaminant până la urmă, nu te lasă deloc indiferent, nu poate să te lase indiferent.

Cu Luminile oraşului, Regalul Chaplin se termină. Am avut ocazia revederii unor pelicule de vârf cum sunt Dictatorul (1940), Puştiul (1921), Circul (1928), Luminile oraşului (1931) filme din diferite perioade creaţie, care se văd, reiau ideea, cu mare plăcere şi în zilele noastre.

Ţinând cont că Chaplin a lăsat posterităţii şi alte filme – Timpuri noi/1936, Domnul Verdoux/1947, Luminile rampei/1952, Un rege la New York/1957, Contesa din Hong Kong/1967 – sper ca Regalul Chaplin să aibă continuitate.

Demostene ŞOFRON

kinopoisk.ru