Ce adoră creierul

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

Vorbim azi, de obicei, (de fapt tot timpul!) numai despre rele. Nu ne mulțumim cu relele noastre, ci „lingem” toată ziua și toată seara la TV, radio, ziare, reviste, on-line numai rele – toate relele Lumii! Dar lucruri bune nu se întâmplă pe frumoasa și neliniștita noastră Planetă Albastră?

Ba da. Dar cui îi pasă?

Uite că ne pasă și de aici tema eseului. Deci Ce adoră creierul?

Noul! Asta spune azi Neurologia, fără nici cel mai mic dubiu. Deci, imprevizibilul? Inclusiv. Deci inovația? Da. Deci creația și creativitatea? O, da! Deci schimbarea? Da. Deci progresul? Oho, da!

Dar „mai ușor cu pianul pe scări!” – ar râde un mucalit. Căci așa s-ar putea justifica multe rele, între care înșelatul iubirii, creația și creativitatea în slujba distrugerii (cum s-a mai întâmplat și se întâmplă) sau puse în slujba unui pumn de oameni rapace, lacomi, prea fără inimă. Sau, bucla de jos a spiralei progresului, care tot un fel de „regres” înseamnă o vreme, oricât ai cunoaște sau nu dialectica lui Hegel, dar și procesul în sine.

De ce?

Deci creierul dorește Nou! Doar așa nu ne mor pe capete neuronii. Doar așa se pot naște și maturiza cei noi. Doar așa creierul poate rămâne tânăr și se poate dezvolta. Căci încă suntem foarte redundanți. Folosim doar 10% din capacitatea sa! (ca și din ADN).

Deci, ar trebui să nu ne sperie Noul.

Deci, ar trebui să avem mare deschidere.

Deci, ar trebui să apreciem mai mult tânăra generație, care este mai doritoare de Nou ca oricine.

Deci, ar trebui să rămânem tineri în gândire.

Deci, ar trebui să știm niște lucruri din Știința Mare (Big Science), ca să putem înțelege.

În primul rând să nu urâm! Căci ura distruge năpraznic neuronii, blochează dezvoltarea celor noi, inhibă sistemul imunitar, lăsându-ne pradă bolilor. Ura este cu feed-back! Adică, exact așa cum zice poporul, de veacuri: „Ai grijă, maică, nu blestema că se-ntoarce!”. Exact! Blestemul este o emisie de energie negativă purtătoare de informație și deci, capabilă să creeze realitate. E fizică cuantică! „Se-ntoarce” fiindcă așa este în fizica cuantică! Mai ales dacă emitentul e pe un palier vibrațional de jos. Căci până la ultima determinare, omul este vibrație de cuantă, azi se știe prea bine. Pe scurt: să nu urâm! … Păi, nu avea dreptate Religia?

De „trei veșnicii” ne certăm pentru tot felul de lucruri, în fel și chip, de la înjurătură la bomba atomică, cheltuind energie, bani, timp, scop și sănătate. Merită?

De „trei veșnicii și jumătate” ne lăsăm încorsetați de diferite forme de sclavaj, dintre care cea a Zeului Ban este poate cea mai cumplită. Plătim pentru asta cu tinerețea noastră, cu maturitatea noastră, cu bătrânețea noastră – cu viața noastră, cum nici nu vreau să mai spun, căci deja ar fi un truism. Merită?

E clar ca „bună ziua!”: lipsește conștiința! O conștiință superioară care să ne coordoneze gândirea și acțiunea. Asta e cel mai important. Apoi: să ne folosim creierul, dezvoltându-l și nerisipindu-l pe tâmpenii – drăkovenii – și fleacuri! Și-apoi: să fim oameni și nu roboți! „Le coeur a ses raisons” a lui Pascal nu trebuie abandonat. Inima, da, are adevărurile sale, trăirile sale de fericire, de durere, de bucurie și de speranță!

Să rămânem oameni, oricât ne-ar ademeni și ar dori să ne acapareze cu totul tehnologia, banul și puterea!

Stela-Maria Ivaneş

NB: Mai nou se știe că și inima „are un creier”, adică neuronii, adică „un sistem nervos la purtător” … ce-i asta? Și-atunci, cum de ne pierdem mințile în ecuația năvalnică a îndrăgostirii? … Hm, și ce bine că e așa …