Cărţile clujenilor: Constantin Cubleşan, Eminescu în exegeze critice

Colecţia ”Eminesciana” a editurii Junimea din Iaşi a publicat de curînd a zecea carte a lui C. Cubleşan despre Eminescu în exegeze critice (2014). După cum am mai informat, criticul şi istoricul literar clujean şi-a asumat această nobilă misiune cu mulţi ani în urmă, reuşind, iată, performanţa, ca acum această serie de inventariere şi evaluare critică să ajungă la volumul al zecelea. În volumul de faţă figurează texte la 39 de asemenea scrieri despre Eminescu, cea mai veche fiind cea a lui Dan Mănucă din 1999 şi cea mai nouă, cea din 2014 a lui George Ene. Mulţimea producţiilor de carte care îl au în centrul lor pe Eminescu se vede că înregistrează o creştere exponenţială de la an la an şi că mai fiecare critic şi istoric literar român e ispitit măcar o dată în viaţă să atace acest subiect, fie că se află sau nu în treabă, dar tentaţia de a intra în rîndul „eminescologilor” funcţionează ca un veritabil butoi cu miere din care să se împartă o lingură fiecăruia. Astfel, din cele 39 de cărţi cîte a reţinut exegetul nostru, cum am putea judeca titluri de „exegeze critice” (?!) cum ar fi cea intitulată Eminescu. Securitatea şi siguranţa naţională a României, semnată de George Ene sau cea care are nu mai puţin de trei colaboratori, cu titlul Eminescu aromân/român, plasată oarecum nefericit la secţiunea „În context universal”, cînd ştim bine că aromâna e un dialect al limbii noastre şi nicidecum o limbă de sine stătătoare. Recenta recoltă a scrisului despre Eminescu este distribuită de autor în 8 compartimente de sine stătătoare, cum ar fi : Biografia. Contribuţii documentare, Opera. Coordonate ideatice, În context universal, Rememorări, Stilul şi limba, Bibliografia. Ediţii, Intrepretări didactice şi Caleidoscop. Majoritatea autorilor sînt din ţară, dar întîlnim, e drept, şi cîteva nume care vin din altă zonă geografică. E cazul Ilinei Gregori, care e stabilită de multă vreme în Germania şi ne-a dat o carte despre Eminescu la Berlin (2002); lui George Uscătescu din Spania i s-a reeditat un studiu despre „Luceafărul”, iar Aurelia Rusu din Franţa este prezentă aici cu o încercare de intrepretare vizînd „orizonturile succesive” ale poetului, carte datînd din 2006 (deşi ne vedem obligaţi să semnalăm autorului că această autoare a dat la lumină încă o carte despre Eminescu, apărută chiar la Casa Cărţii de Ştiinţă din oraşul nostru, cu titlul Atomii receptării (2014). Cît priveşte bogăţia intrepreţilor şi autorilor, nu putem face abstracţie de faptul că sumarul acestei retrospective conţine cîteva nume de notorietate, precum cele ale lui Eugen Simion (introducerea la ediţia de Opere Perpessicius din 2013), Mihai Cimpoi cu Dicţionarul enciclopedic (2013), Dan C. Mihăilescu, cu volumul Despre omul din scrisori (2009), Săluc Horvat cu Mihai Eminescu-repere bibliografice (2013), alături de demersuri semnate de Al. Dobrescu, Dan Mănucă. George Popa, Nicolae Georgescu, Theodor Codreanu, Rodica Marian, G.I. Tohăneanu. Menţionăm că toţi aceştia au mai scris despre poet şi nu sînt la prima lor carte închinată poetului naţional. Produsul lor literar şi critic este urmărit metodic şi comprehensiv de către autor, subliniindu-se de fiecare dată ce aduc nou aceste cărţi, metodologia adoptată, precum şi cîştigurile intrepretative şi documentare, trecute prin viziunea critică şi valorizatoare a autorului nostru. Din 1985, de cînd şi-a propus acest proiect editorial, C.C. a dat la intervale regulate de timp aceste dări de seamă asupra cărţilor din spaţiul naţional şi nu numai. De fiecare dată, el a operat cu criterii de ordonare şi clasificare proprii, reuşind să sistematizeze un material deosebit de vast şi complex, întins pe toată suprafaţa vastităţii operei. Cert este că acum falanga cercetătorilor şi exegeţilor se îmbogăţeşte cu nume care au o experienţă critică mai mult sau mai puţin recunoscută, precum Cornel Ungureanu, Ştefan Ion Ghilimescu, Adrian Dinu Rachieru, Ioan Derşidan, Cornel Munteanu, Lucia Cifor. Din zona lor de lucru vin teme şi motive interesante, vizînd imaginarul catilinar (I. Derşidan), polimorfismul operei (C. Munteanu), proximitatea lui Eminescu (Şt.I. Ghilimescu), Eminescu după Eminescu (A.D. Rachieru), cîteva cuvinte cheie (Lucia Cifor). De alte multe nume iau cunoştinţă acum prima dată şi evoluţia lor critică nu e întotdeauna o garanţie a unei reveniri viitoare, precum în cazul Getei Deleanu („didactic şi schematic, nu aduce nimic nou”), D. Copilu (încercare „minată de o dezvoltare statistică excesivă” „într-o frumoasă limbă de lemn”), Pavel Iruc, Florin Oprescu, Sebastian Dragulanescu (Eminescu şi comicul), Daniel Ciurel (strategii retorice) etc., deşi nu e bine să facem pronosticuri viitoare, ci mai degrabă să judecăm textele aşa cum ne-au fost ele furnizate pînă la ora de faţă. Una dintre concluzii ne grăbim s-o şi împărtăşim publicului cititor: ni se pare extrem de îmbucurător faptul, că numărul tinerilor eminescologi sporeşte considerabil de la un an la altul şi că mulţi dintre ei au curajul să debuteze chiar cu studii privind opera lui Eminescu. Îi aşteptăm cu încredere spre a figura în viitoarele cărţi ale exegetului nostru, C. Cubleşan.

Mircea POPA