Cărțile clujenilor

Dumitru Cerna – un poet cu harul prieteniei

Miraculoasa trecere dintre ani e la fel de brutală ca o ruptură. Pentru poeți se pare că e mai simplu. Virulența evidenței astrologice din noaptea revelionului poate fi îmbunată numai cu versuri mângâietoare. Este și cazul poetului Dumitru Cerna care și-a luat drept oblăduire a trecerii două cărți publicate la finele anului trecut, „Inutila apocalipsă” și „A doua carte cu Marcel”, apărute la Casa Cărții de Știință. Cărți suave ca două petale de trandafir căzute din Rosa Mystica dătătoare de lumină.

Majoritatea poemelor din prima plachetă de versuri sunt inserate în cultul marianic mărturisitor de adorație sacră, speranțe și căințe. Sunt rugi de mulțumire, împodobite în mătasea metaforei suave, în care „istovit trupul Cuvântului stă să se înalțe” spre izbăvire și har divin. Retorica duhovnicească împletește cu fir auriu motive religioase restructurate vizionar și dimensionate emoțional în incantații fluide. Inventarul lexical e puternic individualizat, așa cum poetul ne-a obișnuit din alte volume, axat preponderent pe schițarea unui loc marianic livresc, protejat de Fecioara Maria, reperul spiritual suprem. În acest punct al interferențelor etice majore se află Maria Doamnă „înveșmântată în ie ardeleană”, împreună cu personaje biblice și eroi naționali, poeți, prieteni, nostalgii și sentimente înălțătoare. În cadențe solemne sunt introduse „vorbe-liră” întru elogierea Centenarului Marii Uniri făcând legătura tainică între satul copilăriei din Dobrogea natală și dobândirea atașamentului indestructibil pentru Clujul care l-a adoptat. Este reiterat sintetic drumul parcurs (povestit în mai multe cărți, chiar și în volumul cu titlu emoționant Presimțirea Transilvaniei, apărut tot în 2018: „toate rămâneau în urmă cum păstorul fără turmă/ iar eu urcam în Ardeal aripat ca un dedal.”

Prețuind legăturile cu ardelenii pe care și i-a apropiat sufletește, Dumitru Cerna anexează un set de poeme dăruite în care sunt schițați din vârful peniței Marcel Mureșeanu cu Dafin și Sânziana, Ioan-Pavel Azap, Călin Cecălășan, Dan Macovei, Ștefan Dimitriu, Ionuț Țene, Florin Danciu, Ștefan Manasia, Ovidiu Moldovan, Marius Țion.

Tot o apariție editorială care sfințește vocația prieteniei este A doua carte a lui Marcel, subintitulată „Scrisori despre prietenie, neputință și deșertăciune”. Sunt adunate aici încă 42 de poeme desprinse din ilustratele poștale trimise de Marcel Mureșeanu din diferite colțuri ale lumii pe unde s-a perindat. Carte frumoasă în sine, dar și document de istorie literară valorificat din dragoste și admirație pentru poetul sărbătorit la 28 noiembrie 2018 la cea de a 80-a aniversare a zilei sale de naștere. Un elogiu confratern exemplar, vibrant. Da, stimate poet Dumitru Cerna, am înțeles mesajul tău! Când înalți atâtea poeme marianice spre slava cerească și întinzi mâinile să îmbrățișezi Prietenia semenilor, apocalipsa devine inutilă, poate lipsi. Și dacă vine, nu va putea distruge încrederea în cuvântul ziditor.

Adrian ŢION