Bucea: Un preot îşi face rugăciune în faţa cuplurilor de… aur

Satul de pe brîul vestic al Clujului a fost hărăzit să aibă un preot cu un suflet de o mare frumuseţe umană, un slujitor al altarului care şi-a drămuit capacitatea intelectuală şi organizatorică pe priorităţile comunităţii ce o slujeşte de peste 35 de ani. Nu ştim dacă Parohia Bucea s-a creat pentru Mircea Dejeu, sau tînărul preot a creat această parohie, însă Dumnezeu l-a împuternicit cu patosul şi energia necesară convingerii că maxima conform căreia “Omul sfinţeşte locul”, poate deveni o certitudine şi la Bucea, iar bornele împlinirilor sînt pilduitoare.

Potenţialul său spirit civic este încorporat în renovarea Bisericii din lemn, construită în 1791, aflată pe lista monumentelor istorice, la care meşterii lemnari din Bîrsana Maramureşului au schimbat şindrila, iar pietrarii de la Comarnic, au construit monumentala scară creionată de Mircea Dejeu. Tot aici a fost montată o poartă maramureşeană şi o troiţă pictată, ambele din stejar, care completează fericit acest statuar valoric, aşezat pe înălţimi strategice, ce au şi o profundă rezonanţă istorică.

De sigur, nu poate fi omisă noua biserică, poate una dintre cele mai impozante din zona de interferenţă a judeţelor Cluj, Sălaj şi Bihor, care a fost reabilitată chiar în vara acestui an, iar Casa de cultură, ce poartă numele întemeietorului ei, Mircea Dejeu, prin arhitectură, confort şi utilitate e un reper insolit al centrului civic. Aici îşi desfăşoară activitatea artistică tinerii localităţii, corul bărbătesc încropit prin strădania preotului, nunţi, botezuri, spectacole de ţinută, întruniri ale comunităţii locale, ba şi conferinţe pe ţară ale epigramiştilor a găzduit acest lăcaş de cultură.

În topul reperelor de pioasă gratitudine, se înscrie şi ridicarea monumentului pe care stau dăltuite numele eroilor locului ce şi-au jertfit viaţa în cele două conflagraţii mondiale, monument vîrfuit cu un imens Vultur Brîncovenesc, turnat din bronz, vultur ce-şi întinde aripile între cele două locaţii de cult aşezate în dreapta Crişului Repede. Şi, deşi pare o banalitate, în Bucea au fost montate primele coşuri de gunoi stradal din mediul rural. Cine a fost coordonatorul acţiunii deduceţi, însă nu pot să nu inserez motivaţia cu care a… bătut la uşa diriguitorilor locali: ,,Domnilor, sîntem satul în care europenii păşesc şi dau bună ziua Clujului… ori ei nu prea ştiu să dea cu hîrtiile pe jos’’. Şi de atunci Bucea este şi mai curată.

Iar acum pare scufundată în culorile toamnei şi parfumul crizantemelor şi strugurilor copţi, un peisaj luxuriant, odihnitor, numai bun pentru a provoca o nuntă de… aur. Regia acestei duminici de octombrie a fost semnată de preotul Mircea Dejeu, care a invitat cele 16 cupluri ce au împlinit 50 de ani de convieţuire să participe la Liturghia dimineţii, unde rugăciunea a fost cu dedicaţie, subliniindu-se suişurile şi coborîşurile vieţii, dar şi sfînta credinţă în oblăduirea Domnului, la rugăciune participînd şi credincioşi de alte confesiuni ai localităţii.
Această simbolică nuntă de aur a fost altfel, deoarece, alăturat rugăciunii şi florilor, sărbătoriţii au primit Diplome de excelenţă din partea Parohiei, iar la Casa de cultură a fost pregătită o masă pentru cele 16 cupluri şi membrii lor de familie care au venit să le dorească viaţă lungă, liniştită, să le împărtăşească din înţelepciunea lor nepoţilor şi strănepoţilor.

S-au ciocnit pahare cu licori, s-au depănat amintiri, s-au făcut fotografii, iar corul satului Bucea ,,Craii Măgurei’’, care vor participa luna viitoare la Festivalul genului de la Mioveni, au cîntat ,,Mulţi Ani Trăiască’’ cuplurilor, imnul localităţii, realizat pe versurile poetului şi dramaturgului Cornel Udrea şi muzica lui Ionică Pop de la Conservatorul clujean, repertoriul cuprinzînd şi alte piese muzicale cu care corul speră să urce pe podium la manifestarea argeşeană.

Am aplaudat gestul preotului Mircea Dejeu, am admirat vigoarea multor cupluri trecute de 80 de ani, m-am bucurat de împlinirile acestor oameni de mare ţinută care au adăugat noi carate satului de sub Piatra Craiului, dar trebuie să subliniez şi regretele unor sărbătoriţi. Bunăoară, Ioan şi Victoria Albiter, a căror ani de muncă la Fabrica de scaune curbate Bucea, se cifrează la 75, au trăit drama picajului economic al acestei unităţii emblematice ce produce din 1881 scaune pentru ţară şi Europa, iar acum doar 10 la sută din angajaţi mai semnează condica de prezenţă aci.

Marcel şi Maria Stoica, au refuzat colectivizarea şi lui i-a fost blocat accesul la şcoli, reuşind să-şi facă liceul la peste 40 de ani, o dată cu ai săi copii, iar acum îi macină suferinţa că pruncii lor sînt slugi pe la fermierii Europei.
Şi cum speranţa moare ultima, nădăjduim că şi fiii Bucei, risipiţi pe bătrînul continent, vor reveni suficient de motivaţi pentru a revigora dimensiunea ago-turistică a acestui ţinut de un pitoresc luxuriant.
Dumitru VATAU