BERTHOLD ABERMAN, veşnic tânăr

„Nu credeam să învăţ a îmbătrâni vreodată…” ar putea fi, parafrazând, motto-ul vieţii lui Berthold Aberman, un evreu mai român decât mulţi români, plecaţi acum ani buni din ţară, dar cu inima încă împlântată în pământul ţării, de unde se mai hrăneşte şi astăzi, la o respectabilă vârstă (e născut mai demult, îi place să spună), cu amintiri de parcă ar fi fost ieri! A dus cu el în Israel o lume, universul lui Bulă, mereu pus pe şotii şi gata de o glumă, dar şi darul moldovenesc de povestitor. Hazul de necaz, amorurile interzise, complexitatea trăirilor interioare sunt temele predilecte în întreaga sa operă care, încet-încet, se apropie de 30 de titluri… Lucru ce nu a trecut neobservat de către confraţii scriitori, care, de curând, l-au gratulat cu un frumos premiu, atât din partea Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (prin preşedintele Dragoş Nelersa), cât şi de Centrul Cultural Israeliano-Român (preşedinte Teşu Solomovici), încă o dovadă a valorii scrisului său. Literatura sa este picantă, uşor erotică, cu nostalgii a iubirilor neîmplinite, cu o fantezie debordantă, dar şi cu regretul trecerii anilor peste tot şi, mai ales, toate… Volumele pot fi considerate culegeri de povestiri, dar la fel de bine un tot unitar, cu flashuri de vieţi neîmplinite, căutătoare şi avide de dragoste, cu scenarii rupte parcă din filme, întâmplate sau imaginate…

De această dată, parcă într-o grabă de a nu lăsa să se piardă gândurile şi faptele, ne îmbie cu două noi titluri, Lecţii de viaţă şi Minciuni adevărate, ca o continuare a celor anterioare, vrând şi încercând să mai găsească o nouă faţetă a relaţiilor interumane, cu precădere bărbat-femeie, în jocul periculos al alcovului, al trădărilor de multe ori dureroase. Nu ştiu cât a trăit din ceea ce scrie, însă sunt convins că a fost, întreaga viaţă, după modul cum redă, un om plin de umor şi şarm, galant şi atent cu frumuseţea, mai ales cea întrupată… Deşi cărţile sale se încheie cu SFÂRŞIT, autorul are mereu ceva ÎN PREGĂTIRE. Iubirea nu se termină niciodată, iar trădările nu sunt decât o umbră rece a lor. Ca o pregustare a lecturii, redăm câteva rânduri din veşnicul tânăr Berthold Aberman:

Lecţii de viaţă

Viaţa cu care ne confruntăm cuprinde întâmplări inedite, fără a le bănui o clipă urmările. Suntem sau ne considerăm echilibraţi emoţional până-n într-un anumit moment. Ajungem la sublim sau deznădejde, ne revenim sau capotăm, dar ne reîncercăm şansele. Viaţa e şi ea o poveste mai mult sau mai puţin frumoasă, simţind gustul bomboanelor care treptat, se dizolvă. Viaţa nu e ca o jucărie, pe care, stricată la un moment dat, o aruncăm aşteptând-o pe următoarea. Tinereţea e singura valută forte a vieţii noastre. Planeta se grăbeşte, totul se desfăşoară într-un ritm ameţitor, dar, în timp, ne obişnuim, adaptându-ne noului. Luigi Pirandello spunea: „Viaţa nu se explică, ci se trăieşte.”

Minciuni adevărate

Într-un dicţionar de epitete care caracterizează adevărul, am întâlnit un număr de peste două sute de formulări, iar la minciună, contrar aşteptărilor doar nouăzeci, dar cât de puternică şi penetrantă, de influentă este… Uneori e şi eficientă, preferabilă, dar după o viaţă, pare-se că nimeni nu mai admite minciuna şi, dacă are nevoie de ea, se minte singur şi… merge mai departe… Minciuna există de când lumea, faţă în faţă confruntându-se cu adevărul. Încercarea de a echivala minciuna cu născocirea, povestiri sau basme le-am încercat din dorinţa de a evada din adevăr sau a-l reliefa cât de cât. Depinde numai de noi ce preferăm. Să nu uităm niciodată că minciuna face parte din viaţa noastră şi chiar din istorie. Cunoscutul pictor Picasso spunea că şi arta este mincinoasă, dar ne ajută să cunoaştem adevărul.

Dinu VIRGIL

P.S.: Autorul poate fi contactat la adresa abytellu@gmail.com.