Balet: Final de Masterclass 2018 – MIŞCĂTOR ŞI ÎNCĂRCAT DE EMOŢIE

Undeva… afară.
Tensiunile se cumulează spre marginea lumii. Tumult de preaplinul celor rele, amplificat de acţiuni umane de mare risc. Totul într-o mare şi nesfârşită agitaţie. Numai că, vedeţi dumneavoastră, arareori zeii îngăduie popas. Din când în când, soseşte trenul de Viena – Cluj via Vivamonte/Someşul Rece. Iar graţia umple… peronul Casei de cultură a studenţilor: Irina Goga, Maria Cotinghiu, Bianca Comusi, Francesca Paul, Ana Popescu, Maria Ana Sanda, Iulia Radu, Laetitia Nebyla, Maeva Ilie, Mara Bitirez, Alexandra Nuna, Denisa Iagăru, Maria Mija, Davide Diadato, Teona Basalic, Melania Dindelegan, Emely Hetterich, Luminiţa Bivol, Darius Gramada, Mariţa Bogdan, Lan Dan Kerstanj, Iulia Cata, Cosmin Marinescu, Maria Ungureanu, Elsa Prinz, Anamaria Copilau, precum şi combinaţii de permutări aranjate, într-o aritmetică a sublimului cu Grupele de 9-12 12-14 şi 15-18 ani.Toţi trecuţi prin prestigioasa şcoală de balet Wiener Statsoper sau Balletschule der Osterreishen Bundestheater.
Înăuntru, zic:
Balerini şi balerine, spoturi de lumini şi costume închipuind, poate, mii de chipuri deosebite. Plutire în culori pastel, graţie şi fantasme. Datorită lor, contradicţiile eului nostru şi ale lumii se domolesc şi capătă o formă armonioasă, în care îşi găsesc expresia toate iluziile: dragostea, în primul rând, apoi, speranţa în dreptate, sentimentul istoriei, poate… Momente muzicale clasice, contemporane, de jazz, mai cunoscute sau mai puţin frecventate de iubitorii de balet şi teritoriile imaginaţiei în a întruchipa decoruri de vis. Doar de două ori, apariţiile contorsionate, în negru tartar, ne-au adus aminte că, acolo afară tensiunile persistă. Că unora li-i mai greu decât altora. Dar calmul revine, graţia pluteşte peste toţi şi toate şi spectacolul continuă. Maiestos. Imperial. O suită din fractaliile dansului mondial, turnate într-un întreg de Simona Noja-Nebyla şi Boris Nebyla, contopind stilurile atît de eclectice şi, totuşi, atît de unitare ale profesorilor Alejandra Franco din Columbia, Gianpiero Tiranzoni, Italia, sau Keisuke Nejime, Japonia. Care au făcut ca minunea spectacolului de la Cluj să existe. Totul a culminat cu un pas de deux de senzaţie. Martina Dall’Asta şi Robert Hyland au ridicat imn de slavă lui Don Quijote, amintind, în unduirea lor, şi de Graţiile care au hărăzit omenirea cu simbolurile muzicii, poeziei şi dansului.
Apoi, jazz-ul de final a fost ca un contrapunct pentru ieşirea noastră din sală. Acolo, unde ar trebui să fie veselie, bună înţelegere, dragoste de semeni şi armonie. Am privit undeva spre constelaţia Boots, steaua vecină Ursei Mari şi drumul ei leneş m-a lăsat să-mi închipui că sunt cronicar la un cotidian cu milioane de exemplare şi, oricât de cârcotaş aş fi, n-aş găsi nici un cusur iniţiativei iubitorilor şi transmiţătorilor de frumos Simona Noja-Nebyla şi Boris Nebyla de a trece cu trenul dragostei de dans pe meleag mioritic.
Unind în cuget centenar, trăiri dintr-un dar ancestral.
Radu VIDA