Aventură în jurul lumii: NOUA ZEELANDĂ – WELLINGTON

    Dacă Auckland este cel mai mare oraş din Noua Zeelandă şi absoarbe o treime din populaţia ţării, apoi WELLINGTON, care are maximum o jumătate de milion populaţie şi ca mărime este al treilea după Auckland şi Christchurch, este capitala ţării, această stare fiind stabilită încă din 1841, de către William Hobson. Primul parlament în Wellington s-a stabilit la 7 iulie 1862, însă oficial n-a fost declarat capitală decît în noiembrie 1863, în vremea Premierului Alfred Domett. Înainte de constituirea primului parlament, el a cerut ca locul capitalei să fe port şi să se găsească în Strîmtoarea Cook. Australia, care era neutră la acea dată, a hotărît că Wellington îndeplineşte aceste condiţii şi că poate să fie capitala Noii Zeelande. Capitala este situată la 41° latitudine nordică şi 174°40′ longitudine estică, amplasată la marginea portului Lambton (Lambton Harbor), cu o populaţie de aproape o jumătate de milion de locuitori. În vizita din această capitală, care porneşte de la Civic Square (City Gallery Wellington), trebuie să ne oprim în turul de oraş cel puţin în următoarele şase locuri: Te Papa Museum (Tongareva), Botanical Garden, Sanctuarul Zelandinia, Universitatea, Parlamentul  şi Catedrala St. Paul’s. Zis şi făcut, am mers cu Shuttle Bus Service pînă pe strada Lambton Quay, în faţa Hotelului Capital Quay, unde ni s-a spus că ultimul autobuz spre port este la orele 5.30 p.m. Am pornit pe jos cu harta în mînă, să ajungem la Civic Square Information Tour, de unde să luăm tichetul şi autobuzul pentru turul de oraş, contra sumei de 35 $NZ (City Sights Wellington). Întrucît autobuzul pleca numai peste o oră şi fiind abia ora 9 a.m., împreună cu prietenul Hans am vizitat Piaţa Civică (Civic Square Wellington), unde pe lîngă marele centru de informaţii turistice se mai află Primăria Wellington (Town Hall), Biblioteca Municipală, Galeriile de Artă şi Centrul Polivalent de Conferinţe (Convention Center). Piaţa se termină cu un pod în stil Maori, care trece peste o reţea de circulaţie de tip autostradă. Lîngă această Piaţă Civică se găseşte o altă piaţetă cu iarbă verde, unde era instalată o tabără de sculptură, la care munceau de zor vreo 10-12 sculptori, cu atît mai mult cu cît, la începutul lunii martie 2011, în Wellington are loc Festivalul de Sculptură. Grea viaţă de salahor are şi sculptorul, pe care nu l-am invidiat niciodată. Dacă în decursul istoriei toate meseriile au evoluat, apoi în sculptură, de la Michelangelo Buonarotti şi pînă astăzi, munca a rămas aceeaşi, cu dalta, ciocanul, peria de sîrmă, şmirghelul şi mîinile bătătorite ale artistului. Mă uitam la ei, plini de praf (siliciu) din creştetul capului şi pînă la picioare şi am constatat că, aşa cum sînt pe dinafară sînt şi pe dinăuntru. Mîinile bătătorite şi chilăvite de daltă şi ciocan… Numai zîmbetul satisfacţiei artistice mai este cel care dă viaţă artistului şi-l face să uite de celelalte greutăţi fizice. Mă gîndeam cîtă diferenţă de progres în meseria scrisului, de la pana de gîscă sau condeiul pe tăbliţă şi pînă la laptopul de astăzi şi cîtă lipsă de evoluţie tehnică în arta cioplitului în piatră sau în lemn. În clădirea Site Tour  am prins o ocazie unică şi m-am fotografiat cu Rugby World Cup 2011, evenimentul zilei.
Întrucît mai aveam cinci minute pînă la ora 10.00 p.m., am pornit spre autobuzul  cu care făcusem un tur complet de oraş şi, aşa cum fac de obicei,  am mai făcut cîte o poză şi mi-am însemnat locurile cele mai importante, care merită să fie vizitate per pedes apostolorum. Aşa că am ales: Te Papa Museum, Grădina Botanică, Sanctuarul Karori-Zelandina, Universitatea, Parlamentul şi Catedrala Sf. Paul. Erau mult mai multe obiective turistice de vizitat, cum ar fi Grădina Zoologică sau Muzeul Wellington, ori Stadionul Naţional, dar gîndiţi-vă că aveam la dispoziţie  numai o singură zi  şi fiecare din aceste obiective necesita, în mod normal, cel puţin o zi pentru vizitat.
Astfel că, înapoiaţi din primul tur, am hotărît să mergem pe Lambton Quai, de unde să luăm Cable Car, cu care să urcăm în Grădina Botanică. Zic să urcăm, deoarece  Wellingtonul, ca mai toate oraşele din Noua Zeelandă, e aşezat pe dealuri din rocă şi tuf vulcanic, că te şi miri cum şi pe unde au acces să urce pînă acolo, mai ales pentru unul ca  mine, născut pe cîmpie, unde spre toate orizonturile vezi pînă la zeci de km!
Cable Car este un tren pe şine de cale ferată, format din numai două vagoane şi tras pe un cablu din oţel flexibil, construit spre sfîrşitul secolului al XIX-lea. Are o singură linie şi două staţii cu linie dublă, unde se întîlnesc cele două trenuri, cel care urcă cu cel care coboară. Circulaţia lor iniţială era prin greutatea proprie, însă acum sînt trase de motoare electrice care acţionează pe cele două cabluri. Aşa ceva avem şi noi în România, la Covasna, tren instalat tot în 1879 şi construit în Austria, care face legătura dintre Valea Zînelor şi localitatea Comandău. A funcţionat pentru transportul buştenilor şi al oamenilor, căruţelor şi animalelor, pe o diferenţă de nivel de 700 m şi lungime de 1,8 km , de la instalare (1879) şi pînă în 1989; 110 ani de funcţionare, după care a fost devastat de către oamenii liberi să facă orice în democraţia românească.
În numai şase minute, Cable Car din Wellington te duce din centrul oraşului (nivelul mării), Lambton str. pînă la Grădina Botanică. Acolo sus, în vîrf, este organizat un Cable Car Museum, cu vagoane din 1905 şi istoria acestei realizări tehnice.
Grădina Botanică. Cum ieşi din Cable Car intri pe ambele părţi în Grădina Botanică, unde sînt două mari locuri special amenajate pentru a face fotografii spre port şi în diferitele locuri ale oraşului; atît spre centru, la malul oceanului, cît şi spre vîrful dealurilor din zonele rezidenţiale. Grădina se întinde pe 26 ha şi, văzută de sus, este ca un cerc împărţit în patru, cu centrul în punctul cel mai de sus şi cu alei special amenajate, cu bănci pentru odihnă şi privelişte; o pădure exotică, cu pomii marcaţi cu denumirea în limba latină şi limba maori; aranjamente florale de un colorit minunat şi de o arhitectură distinctă. Feriga domină ca peste tot în Noua Zeelandă.  În partea dreaptă, jos, se află o altă grădină minunată şi cu terenuri de sport, din care nu lipseşte terenul de rugby şi care aparţine Universităţii (Massey University Wellington). La intrarea de nord se găseşte un singur copac cu peste 12 tulpini, dintr-o singură rădăcină, tuns ca un cilindru, cu un diametru de 12 m şi o înălţime de 6-8 m. În interiorul grădinii se află  atît Observatorul Astronomic vechi (Dominion Observatory), construit în 1907, cît şi noul observator (Carter Observatory), dotat ultramodern, cu un amfiteatru cu cupola cerească de tip Planetarium şi de unde se poate explora cerul atît ziua cît şi noaptea. Lîngă noul observator  pot fi admirate un ceas solar şi zodiacul maori.
În partea de sus, pe promontoriu, lîngă vechiul observator, se găseşte un Monument Memorial închinat regimentelor Noii Zeelande, participante în cele două războaie mondiale şi chiar un tun de tipul Krupp, capturat în Primul Război Mondial, în Franţa, de către unul din batalioanele neozeelandeze. În orice caz, nu este deloc uşor să vizitezi o grădină cu asemenea întindere şi atîtea urcuşuri şi coborîşuri. De remarcat şi spaţiile administrative şi de cercetare destinate acestei grădini, care pot fi accesate şi cu maşina.
Am ieşit în staţia Sights City Bus, de unde numai după cîteva minute de aşteptare am pornit către Zelandina, care este în punctul cel mai de sus al oraşului, în locul numit Karori; pe o suprafaţă de 225 ha se află sanctuarul faunei din Noua Zeelandă, încredibilă istorie naturală şi de conservare a speciilor celor mai diverse şi mai ales a celor care sînt pe cale de dispariţie. Aici domină pasărea kiwi, pe care m-am dus s-o văd în realitate şi să mă lămuresc, dar şi alte specii de şopîrle, reptile, broaşte şi mamifere care trăiesc aici, atît în interiorul expoziţiei cît şi în afară, în habitatul lor natural.
Dar timpul te presează şi fuge repede, astfel că, luînd următorul autobuz, am pornit spre Parlamentul Noii Zeelande, trecînd chiar pe lîngă casa Primului Ministru.
Ansamblul Parlamentului este construit din trei clădiri distincte şi un splendid parc, deschis publicului larg, care sînt situate în suburbia istorică Thordorn. Cele trei clădiri au trei arhitecturi diferite şi anume: Edwardian neoclasic, clădirea propriu-zisă a Parlamentului, care se află în mijloc; Victorian-Gothic, clădirea Bibliotecii Parlamentului, care se află în partea dreaptă şi stilul unic modern al anilor 1970, clădirea guvernului, aflată în partea stîngă. La ultimul etaj se găseşte Cabinetul Primului Ministru. În faţa acestor trei clădiri se află un vechi şi frumos parc cu gazon englezesc, unde tronează statuia Primului Ministru din perioada 1899-1906, membru în acest parlament peste 30 de ani, în diferite legislaţii. De aceea am vrut să vizitez acest parc, întrucît din autobuz mi-a fost teamă că  ar fi statuia lui Winston Churchill. Accesul în parc este liber prin toate intrările şi chiar n-am văzut personal de pază, armat sau neînarmat; pe iarbă, tinerii studenţi stăteau tolăniţi şi citeau fără să-i deranjeze nimeni. De aceea, într-o poză, vă salut cu toată dragostea de la 20.000 mile distanţă. De altfel,  intrarea şi turul în cele trei clădiri ale parlamentului este liberă.
În această suburbie Thorndon sînt de văzut Biblioteca Naţională, Arhivele Naţionale, supermarketul St. Paul’s şi, nu în ultimul rînd, Vechea Catedrală Wellington Sfîntul Paul, dată în funcţiune marţi, 20 septembrie 1910, catedrală catolică anglicană. Un fapt minor, dar de mare importanţă pentru enoriaşi şi vizitatori, este acela că în faţa fiecărui scaun se găseşte o cutie cu biblia, cartea de rugăciuni şi perna pe care îngenunchiezi. Şi aici am aprins lumînări în memoria celor dragi mie. Abia am ajuns în staţie, că autobuzul special destinat nouă ne-a luat şi ne-a lăsat acolo unde i-am cerut noi, că eram mai mulţi călători de pe Ms. Amsterdam şi timpul era strîns.
Am prins chiar ultimul autobuz care ne-a dus apoi în port, unde am găsit şi stadionul Westpac Stadium, acolo unde se vor desfăşura multe meciuri din Campionatul Mondial de Rugby 2011.
Prof.dr.ing. Pompiliu MANEA
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România