Aventură în jurul lumii. NOUA ZEELANDĂ – OBAN ŞI PARCUL NAŢIONAL FIORDLAND

Oban este un oraş de aproximativ patru sute de locuitori, situat în Golful Halfmoon (Halfmoon Bay), portul fiind numit Pegasus. Este capitala Insulei Stewart, sau Rakiura, după numele său maori. Este a treia insulă a Noii Zeelande, situată în sudul celorlalte două insule, de nord şi de sud, iar Oban şi Halfmoon Bay se află pe coasta de est a insulei.
Noi am acostat în larg şi vaporaşele ne-au transferat pe dana din Golden Bay. De aici, pe un drum de circa 1 km, am luat-o pe jos să ajungem în Oban, la celălalt golf Halfmoon. Stewart este de fapt un arhipelag, deoarece în jurul său se găsesc 390 de insule şi insuliţe, dintre care cea mai mare este Insula Ulva;  pe această insulă s-a deschis un sanctuar, unde au fost aduse cele mai variate specii de păsări, dar au fost plantaţi şi arbori exotici.
Căpitanul Cook a fost primul european care a văzut insula, în 1770. Numele insulei a fost dat în onoarea lui William Stewart, prim-ofiţer pe vasul Pegasus. În secolul al XX-lea numele a fost oficial recunoscut, dar i s-a adăugat şi numele de Rakiura, nume Maori, stabilit prin actul din 1998.
Aşadar, am pornit din Golden Bay pe drumul cu acelaşi nume pînă la str. Leonard. Cînd am început să urc pe această stradă abruptă, unde pe o parte şi pe alta nu vedeam decît un număr şi o potecă îngustă, dacă mă uitam mai atent vedeam, undeva, şi o casă ascunsă printre copaci. După cîteva sute de metri, am ajuns la punctul numit Observation Rock, aici fiind punctul cel mai înalt, unde se află un luminiş şi o piatră mare, de pe care ai o bună vedere spre Golden Bay, de unde vezi debarcaderul, plaja, insula locuită Iona, locuită fiind şi Watercross Bay. De acolo vedeam şi vaporul nostru ancorat în larg şi alte insule şi insuliţe, fiind cel mai bun punct de observaţie. Coborînd pe str. Excelsior, m-am oprit la biserica Anglicană St. Andrews, care dăinuieşte din 1843 şi s-a dezvoltat frumos pînă astăzi, avînd o curte mare plină de flori şi două case parohiale deosebit de frumoase, în una din ele fiind Muzeul Anglican. Am uitat să vă spun că aici sînt multe flori care trăiesc în sălbăticie, unele necunoscute şi altele cunoscute. Aşa avem gladiole japoneze, care la noi au apărut în urmă cu vreo 40 de ani. Aici dealurile şi marginea drumului sînt pline de astfel de flori. Cu această floare am făcut un fix, văzînd-o cum creşte peste tot fără să fie plantată de om şi este mai frumoasă şi mai mare decît cele pe care ni le vînd florăresele noastre. De aici am ajuns la placa ce indică localitatea Oban. Mai întîi am trecut pe lîngă poşta deschisă în 1872, apoi m-am oprit la aşa-zisul Pavilion, unde găsim şi Post Office, eu expediindu-mi datoria pentru acasă, dar aici mai găsim bibliotecă, magazin, toaletă şi centrală telefonică.
Apoi, la 100 m, am găsit Rakiura Museum, care are numai două încăperi de cîte 60-70 mp, însă exponate cît pentru un muzeu adevărat. Aici este prezentată istoria, portul, cultura şi viaţa maorilor, dar şi a europenilor care au fost pe aceste meleaguri. Uneltele şi activitatea lor, care a fost: pescuitul, tăiatul lemnelor din pădure şi mineritul. Aveau şi Gramofon Edison şi maşină de cusut Singer şi calapoade pentru făcut pantofi. Deci, aşa cum am mai spus, primul oficiu poştal deschis aici a fost în 1872, iar prima şcoală s-a deschis în 1874 şi tînărul învăţător venit din Anglia a lucrat la această şcoală 32 de ani.  Un muzeu pe care l-am vizitat cu plăcere, l-am fotografiat şi filmat, aducîndu-mi aminte de multe lucruri din copilăria mea, precum tăbliţele  şi condeiul cu care am învăţat să scriem, sau beţişoarele cu care ne făceam socotelile, ori lampa cu petrol la care ne făceam temele în după-amiezile de iarnă, cînd ziua era scurtă. După vizita la muzeu am mers să vizitez şcoala Halfmoon Bay School, care funcţionează din 1874 şi pînă în prezent, adică de 137 de ani, bineînţeles fiind transformată şi modernizată, cu cabinet medical, săli de clasă spaţioase şi luminate natural şi o curte cu pajişte, terenuri de sport şi un loc pentru aranjamente florale. Am trecut pe lîngă Casa Oban şi am urcat la biserica Presbiteran Church Hall, ocolind pe str. Kamali şi ajungînd pînă la Insula Old Mill Nugget şi plaja localităţii, că nu-mi vine să spun oraş sau capitală din respect faţă de satul meu natal, în care trăiam 500 de familii în medie cu 5-6 membri în fiecare familie. Într-adevăr, sînt trei Centre de Informare Turistică, dotate cu maşini care să asigure turul insulei, închiriază biciclete montane solide şi cu schimbător de viteze şi închiriază scutere. Magazinul avea tot ce-i trebuie unui turist: pîine, alimente, băuturi nealcoolice şi alcoolice, prăjituri, dulciuri, sandwich-uri şi multe altele, deşi hotelul şi restaurantul hotelului erau peste drum.
M-am întors pe Main str. şi am intrat în pădure pe la locul numit Fuchsia Walk, într-o pădure tropicală, pe o potecă îngustă cu poduri şi parapete, iar pe deasupra  erau liane şi rădăcini ca în filmele de groază. Am ieşit într-un luminiş numit Traill Park, unde se află stadionul de rugby. După ce am traversat acest luminiş, am intrat într-o altă pădure şi mai dificilă, numită Raroa Nature Reserve, în care singur fiind şi timpul strîns, mă gîndeam cu teamă ca nu cumva să nu ajung la timp în Golden Bay Wharf, ca să iau vaporaşul care să ne transporte spre Ms. Amsterdam.
Pînă şi în Oban există War Memorial, adică un monument închinat eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale şi altele, aşa cum v-am arătat şi la Dunedin.
Luni, 14 februarie 2011 – Sf. Valentin) Valentine Day, pentru mine ziua de naştere a mamei mele, Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în pace!
(va urma)
Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România