Aventură în jurul lumii. NOUA ZEELANDĂ – CHRISTCHURCH (LYTTLETON)

Cunoscut şi ca Lyttleton, după numele portului situat în Golful Pegasus, dar care nu este deloc mic, deoarece Christchurch este al doilea oraş ca mărime din Noua Zeelandă, după Auckland, cu o populaţie de 330.000 de locuitori, Christchurch este primul oraş pe care l-am vizitat din Insula de Sud a Noii Zeelande. Oraş gotic, după modelul oraşului Oxford din Anglia, de fapt este tipic scoţian.
Istoria orală a maorilor arată că această arie a fost acoperită de către triburile lor cu 1.000 ani î.Chr., iar documentele arheologice demonstrează că triburile de vînători maori au trăit în această zonă cu 1250 de ani î.Chr. Europenii au venit în zonă înainte de 1840, iar Asociaţia Canterburry ia fiinţă la 16 decembrie 1850, ei hotărînd şi construcţia colegiului academic după modelul Christ Church din Oxford. Numele de Christ Church a fost decis înainte de formarea asociaţiei, la prima întîlnire din 27 martie 1848. Aici s-a deschis prima linie de cale ferată din Noua Zeelandă, în anul 1863, cu toate dificultăţile tehnice puse la construcţia tunelului dintre Port Hills şi Lyttleton, motiv pentru care deschiderea a avut loc numai în 1867. În această perioadă au fost realizate foarte multe clădiri în stil gotic de către arhitectul Benjamin Mountford. Oraşul a început cu construcţia Royal Charter, dată în funcţiune la 31 iulie 1856.
Catedrala Christchurch, anglicană în stil Gotic, situată în Piaţa centrală a oraşului, a fost dată în funcţiune în 1864. Catedrala este încadrată astăzi de clădiri moderne din oţel, sticlă şi beton, precum Hotel Millenium, Novotel şi încă alte şase clădiri similare de hoteluri şi birouri ca IBM, oficii, spaţii comerciale etc.
Două statui, una alăturată catedralei care reprezintă eroismul şi sacrificiile din Primul Război Mondial şi cealaltă reprezentîndu-l pe Sir Robert, primar şi om de seamă al oraşului, încadrează catedrala. Am fotografiat şi filmat  Center Viziter Cathedral, adică spaţiul pe unde se intră în catedrală şi care este prevăzut cu un magazin unde se vînd tot felul de obiecte bisericeşti şi laice, suveniruri specifice oraşului, precum şi o frumoasă şi elegantă cafenea şi cofetărie, unde se serveşte şi un mic dejun, un prînz şi chiar un pahar de bere, vin, şampanie etc. Am văzut că aici vin şi cetăţeni ai oraşului să consume cîte ceva, sau în sărbători cînd ies de la slujbă, credincioşii sînt doritori să servească, sau să cumpere pentru acasă. Acest centru este deschis şapte din şapte zile pe săptămînă. Bineînţeles că este prevăzut şi cu o toaletă curată şi utilă pentru necesităţile omeneşti. Acest exemplu vreau să-l prezint şi bisericilor româneşti şi m-am gîndit şi la părintele nostru Albu, din Purani, satul meu natal.
Tot aici am văzut şi statuia exploratorului Polului Sud, căpitanul Robert Falcon Scott, care a trăit pe aceste meleaguri, dar şi statuia marelui explorator al Antarcticii, norvegianul Roald Amundsen, care a trecut prin aceste locuri în drumul său spre Polul Sud.
Laureatul Premiului Nobel, Lord Ernest Rutherford, a fost student al Universităţii Canterburry Christchurch, în perioada 1890-1894, căruia i s-a închinat un muzeu în interiorul Universităţii şi este marcată prezenţa lui în amfiteatrul Aula Magna. Rutherford, alături de Niels Bohr, au definit structura atomului, conform teoriei cinetico-moleculare în perioada  1913-1915, pe cînd era profesor de fizică experimentală la Cambridge.
În această zi de vineri, 11 februarie 2011, în Piaţa Catedralei, se desfăşurau două evenimente mondene, Tîrgul Săptămînal al oraşului şi Festivalul Florilor, care are loc chiar  de astăzi şi pînă în 6 martie. Acest Festival al Florilor l-am întîlnit în mai multe oraşe din Noua Zeelandă şi el se desfăşoară în perioada de vară în cadrul bisericilor şi în folosul lor. Un covor lung de flori acoperă spaţiul dintre băncile credincioşilor, de la intrarea în biserică şi pînă la altar, dar nu numai. În Christchurch erau expuse flori şi aranjamente florale, atît în faţa intrării în biserică, cît şi în piaţa catedralei, unde figuri de animale, unele chiar în mărime naturală precum cerbi, urşi, căpriţe, elefanţi, erau făcute din flori şi verdeaţă, dar şi aranjamente şi peisaje, care umpleau şi înfrumuseţau Piaţa Catedralei.
Tîrgul săptămînal expunea şi vindea produse de artizanat, artă maori, sculpturi, îmbrăcăminte şi alimente, funcţionînd în aceeaşi piaţă centrală a oraşului, chiar în faţa Oficiului de Turism. Aici erau prezentate spectacole şi evoluau formaţii muzicale sau artişti individuali.
Ca mijloc de explorare a oraşului am ales turul oraşului cu tramvaiul (Christchurch Tram), cu vagoane deschise, din prima jumătate a secolului al XX-lea. Are 11 staţii de oprire în centrul istoric al oraşului, cobori unde vrei, vizitezi, urci din nou şi iar te opreşti ş.a.m.d., o zi întreagă dacă ai timp. Tramvaiele din perioada 1870-1930 sînt trase de cai sau acţionate electric.
Prima mea oprire a fost în faţa Universităţii Canterburry, construită în 1877, cu 23 de clădiri gotice după modelul Universităţii din Oxford. Aici am văzut viaţa universitară de tip scoţian, adusă la zi cu cele mai mari cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. În faţa acestei universităţi sînt dispuse într-un semicerc 12 statui ale profesorilor, dar nu numai, ci şi ale altor oameni care au avut contribuţii de seamă pentru comunitate, cum ar fi: Robertson (Bob) Stewart, om de afaceri şi industriaş, fondatorul Grupului de Companii Pioneering Exporter, sau Angus Tait, părintele electronicii şi industriei telecomunicaţiilor din Christchurch.
Doresc să vă spun că Universitatea, pe lîngă clădirile de învăţămînt şi cercetare, precum fizică, chimie, literatură, inginerie, artă şi design, comerţ etc., a găsit loc şi pentru alte activităţi utile precum: cofetărie, restaurant, cafenea, florărie, terasă, galerie de artă cu vînzare etc. şi este deschisă  vizitatorilor şi turiştilor, fără să le fie perturbată activitatea.
Vis-a-vis de Universitate se află Centrul de Creaţie Dyslexia, cu trei sculpturi din bronz, ingenioase şi imaginative; o ştrengăriţă de studentă, acoperită numai cu o fustă străvezie lipită de pulpe, care stă pe burtă pe o bancă şi citeşte, intitulată Puterea imaginaţiei, o pereche de pantofi cu branţurile călcate şi transformate în papuci, numită Papucii lui Ron, sau Sugestia geniului şi aripile lui Icar, care duce în zbor globul pămîntesc, intitulată  Darul inginerului.
Apoi am pornit spre Canterburry Museum, fondat şi realizat de către Sir Julius von Haast, născut la Bonn (Germania), în 1822 şi mort în 1887, cel mai frumos an al vieţii sale, cînd s-a deschis muzeul. Colecţiile muzeului sînt impresionante, începînd cu: istoria şi viaţa Maorilor, uneltele, traiul, podoabele şi chiar cărţile scrise de ei „Te Puka Puka” (ei se mai numeau şi Moriori, Nga Taonga Tuku Iho o Nga Tupuna); Arta şi cultura Maorilor, mai ales sculptura lor în lemn şi pînă la istoria, viaţa şi dezvoltarea oraşului Christchurch, de la începuturi (1840) şi pînă în zilele noastre. Este cuprinsă o întreagă stradă comercială din perioada interbelică a oraşului. Apoi armata, rolul ei şi sacrificiile în războaiele mondiale şi conflictele locale, geologia şi descoperirile ei, dinozauri, mumii, arta asiatică şi terminînd cu explorarea Polului Sud, Scott şi Amundsen cu echipele şi uneltele realizate de ei. Pînă şi muzeul în muzeu este reprezentat: avem aici Paua Shell House, casa din scoici producătoare de perle, casa lui Fred şi Mirtte, care au avut o căsnicie de peste 70 de ani.
Am ieşit grăbit ca să mai pot vizita şi Grădina Botanică. Rîul Avon desparte oraşul în două, inclusiv Grădina Botanică, veche de dinainte de 1863, cînd au fost plantaţi trei stejari în onoarea Prinţului Albert Edward, atunci cînd s-a cununat aici cu Prinţesa Alexandra de Danemarca. Tot în grădină se mai află şi Observatorul Astronomic şi Casa de Ceaiuri. Copaci cu vîrste de sute de ani, groşi de nu-i cuprinzi decît cu trei perechi de mîini, aranjamente florale de o frumuseţe strălucitoare, lacuri şi fîntîni arteziene şi păsări de tot felul, cu ciripitul şi coloritul lor, dau farmecul acestei Grădini Botanice. Am fotografiat o răţuşcă, care avea numai un singur picior şi ţopăia sărăcuţa ca o vrabie, însă pe apă se descurca mai bine, chiar şi cu un singur picior. Aşezată pe un platou ca în palmă, pe aleile grădinii te puteai plimba cu un trenuleţ cu trei vagonete, într-un tur de 45 de minute şi, fiind o vreme mai friguroasă, primeai pături de învelit.
Şi uite-aşa a trecut o zi de explorare fără să mai am timp să vizitez  şi alte locuri interesante şi minunate din acest oraş scoţian. Am luat tramvaiul şi am plecat înapoi spre Piaţa Catedralei, unde venea ultimul autobuz ca să ne ducă în Portul Lyttleton din Golful Pegasus, care nu este aşa aproape de oraş.
Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România