Aventură în jurul lumii. NOUA ZEELANDĂ – AUCKLAND

Noua Zeelandă ocupă partea cea mai de sud a Oceanului Pacific, ajungînd pînă la 53 grade latitudine sudică, fiind prin cele două insule, Auckland şi Campbell, mai aproape de Antarctica decît Australia. Deci, se întinde pe aproape 20 grade latitudine sudică între 33-53 grade S, exceptînd Insulele Balleny, care-i aparţin şi sînt situate pe coasta de nord-vest a Atlanticului, şi pe 15 grade longitudine estică, 180-160 grade E.

Este formată din două mari insule Nord N.Z. şi Sud N.Z., despărţite între ele prin Strîmtoarea Cook, avînd în jur multe sute de insule şi insuliţe, mai mari şi mai mici. Numai în jurul Insulei Stewart se găsesc aproape 400 de insule şi insuliţe.

Are o populaţie de 4,5 milioane de locuitori, dintre care o treime locuiesc în Auckland, oraş situat în partea de nord-est a Noii Zeelande. Afirmaţiile localnicilor sînt că pe aceste teritorii se găsesc resurse şi loc pentru a trăi o populaţie de 10 ori mai mare, adică 45 milioane de locuitori şi chiar pînă la 60 de milioane.

În anul 1850 a început dezvoltarea pe Valea Vairarapa, cu creşterea animalelor şi exportul de lînă în Anglia, unde industria textilă era dezvoltată şi stofa de lînă englezească de 100% era renumită în toată lumea. Primul vas frigorific ajunge din Anglia la Dunedin în anul 1882 şi începe şi exportul de carne. Astăzi, industria joacă un rol major în economia locală, fermele moderne ajungînd pînă la 2.000 capete de animale.

Dar să revenim la Auckland, cel mai mare oraş din Noua Zeelandă. Duminică dimineaţa, la orele 7.30, eram deja ancoraţi pe dana nr. 2 (Pier 2), în portul Waitemata, din Golful Hauraki, în colţul de sud-vest al acestui golf.

Auckland este cunoscut şi ca Quin City, sau City of Sails (oraşul plutitor). Cum ieşi de pe vas, care are ca şi la avioane (aşa cum am mai avut în Portul Everglades, din Miami) un burduf care se lipeşte pe vas la Main Deck (Nr. 2) treci pe lîngă Muzeul Marinei şi statuia ridicată în războiul dintre Samoa şi Egipt (1898), unde au fost antrenate Germania, Rusia şi Franţa. Ajungi la Ferry Building (1914), faimoasa clădire a portului de la începutul secolului al XX-lea, fiind chiar în centrul oraşului (Down Town). Această clădire minunată construită la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea este înconjurată numai de clădiri din sticlă, oţel şi beton, care o întrec ca regim de înălţime de 4-5 ori, dar nu şi ca arhitectură şi frumuseţe. Este de culoare galben maronie, în stil baroc şi străjuieşte cu mîndrie şi astăzi portul Waitemata (Auckland). Din faţa lui Ferry Building porneşte spre deal Queen str., care se împarte în două părţi: Upper Queen str. în partea de sus a oraşului pînă la Wellesley str. şi de aceea se numeşte Wharf Queen str., intrînd pînă în ocean la Pier nr. 1.

De altfel toate străzile din Auckland, cele principale care cad pe port, se numesc wharf şi uper, cele de sus, iar cele perpendiculare pe ele se numesc est str. şi west str. după punctele cardinale respective. Deci, Queen str. este strada nr. 1 din Auckland şi împarte oraşul în două, aşa cum am mai spus, est şi vest. Aşa că, încet încet, împreună cu prietenul Hans, am urcat pe Queen str. pînă la Victoria str. pe care am luat-o la dreapta spre vest, pînă la Sky City, unde găsim; Turnul TV (Sky Tower), cel mai mare hotel Sky City, Centrul de Conferinţe (Convention Center) şi Studiourile Radio-TV, cele patru instituţii, una mai importantă decît cealaltă în viaţa unei metropole.

Sky Tower are 328 m înălţime (cu 4 m mai înalt decît Eiffel) şi este construit în 1998, în timp de 33 de luni, adică cu trei luni mai puţin de trei ani. Greutatea lui este de 6.000 de elefanţi şi poţi vedea din el în orice direcţie pînă la 80 km (52 mile). Liftul urcă cu 18 km/h (5 m/s) pînă la nivelul de observare (194 m) în mai puţin de patruzeci de secunde, iar pe scări avem pînă la acelaşi nivel 1.029 trepte, cu următoarele opriri; Sky Lounge (cafenea şi bar) la 182 m, Sky Deck (punctul principal de observare, jur împrejur) la 186 m, Orbit Revolving Restaurant (Restaurantul care în 30 minute se roteşte 360°) la 190 m, Sky Jump şi Sky Walk platform, al doilea punct de observare cu restaurant şi locul de unde te arunci legat în Sky Jump, ajungînd pînă jos în 11 secunde (85 km/h), precum şi o platformă exterioară de 1,2 m, pe unde te poţi plimba, la 194 m, urmînd ultimul nivel Sky Deck, la 220 m, unde este interzis accesul publicului.

Locul de observare de la 186 m, unde ajunge tot publicul, are diametrul cel mai mare, ferestre de mare vizibilitate, din loc în loc pe 3-4 m lungime, pardoseala numai de sticlă. Ca să poţi călca pe această pardoseală transparentă sau nu te uiţi în jos, că dacă te uiţi şi vezi hăul de sub tine, de 200 m, atunci cerebelul nu mai dă comanda să mişti piciorul, sau eşti copil care nu realizezi ce se poate întîmpla, ori eşti tînăr teribilist.

Din loc în loc sînt binocluri contra cost, ca să priveşti şi să explorezi totul pînă unde se poate vedea; dar ceeea ce n-am văzut în alte turnuri similare sînt nişte ghidaje optice focalizate pe anumite zone importante ale oraşului. Prin aceste ghiduri optice am văzut, filmat şi fotografiat cele mai importante obiective din Auckland, precum: stadionul unde se va desfăşura Campionatul Mondial de Rugby, începînd cu 9 septembrie 2011, Memorial Museum din Domaine Auckland Park, vechea fabrică de zahăr, Podul Portului (Harbor Bridge), cel mai mare pod din Auckland, Spitalul Universitar Grafton, Universitatea, veche şi nouă, Parcul Albert, Town Hall, Civic Theater, Portul Waitemata, de unde abia plecasem, plaja Okahu Bay, catedrala Sf. Treime etc. Am pierdut aici cam trei ceasuri, deşi în mod normal ca să foloseşti acest punct de observaţie ai nevoie de cel puţin o zi.

Coborîţi din Sky Tower, am scos din buzunar oferta de Explorer Bus Auckland, adică Sightseeing City Tour, unde contra 35$ NZ poţi face două circuite, unul în oraş (vechi şi nou) şi al doilea în care te interconectezi cu alt autobuz, pentru a vedea Grădina Zoologică, Marele Centru Comercial de cumpărături, Stadionul, Muzeul Tehnicii şi al Transporturilor, Parcul Eden etc. Contra sumei de 55$ NZ poţi face acest tur în două zile, fără ca cele două zile să fie una după alta sau să fie utilizate de aceeaşi persoană. Primeşti un card şi poţi coborî unde vrei, vizitezi, stai cît vrei, după care în staţia indicată iei alt autobuz. Sînt autobuze speciale cu etaj, circulă regulat, la interval de 30 de minute, urci, te legitimezi cu cardul (nominalizat) şi-ţi continui turul între orele 9 a.m. pînă la 5 p.m., ultimul autobuz fiind la orele 4.30 p.m.

Astfel că eu, din experienţa mea de ani şi ani, de cînd folosesc Sightseeing City Tour, am făcut întîi un drum fără să cobor. În acest drum mi-am notat pe hartă punctele de interes şi abia după ce am hotărît ce voi vizita în ziua respectivă am început excursia propriu-zisă, plecarea fiind chiar din faţă de la Sky City.

Prima oprire a fost la Plaja Okahu Bay, din golful cu acelaşi nume, un mare port de ambarcaţiuni mici şi yahturi. Aici plaja este atît de iarbă, cît şi de nisip. Mai înainte de plajă, însă, spre portul Auckland se află un alt mare port pentru ambarcaţiuni mici şi yahturi.

Aici, la Okahu, circulaţia auto era închisă şi transformată numai în circulaţie pietonală, fiind duminică după-amiază. Vis-a-vis de plajă se găseşte un mare loc cu iarbă verde, special amenajat pentru sărbători ale oraşului, unde se instalează fel de fel de chioşcuri cu mîncare şi băutură, buticuri, locuri de joacă pentru copii cu căluşei, tiribombe, aqua-land, trenuleţe, bărcuţe, leagăne, saltele de sărit, cum numai la Zilele Oraşului Covasna am văzut vara trecută, la serbările organizate de primarul Lorincz Zsigmond.

(va urma)

Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA

Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România