Aventură în jurul lumii: AUSTRALIA – SYDNEY

(continuarea episodului anterior)

Aşa că mai întîi am luat-o spre punctul numit The Rock, un deal din rocă de aproximativ 20 m înălţime de la dana pe care eram ancoraţi, chiar pe George str., principala arteră a oraşului care face legătura între Sydney Harbor Bridge şi Oraşul Chinezesc (Chinatown, Haymarket). În această zonă sînt o serie de hoteluri şi restaurante din oraşul vechi, dar şi tîrgul săptămînal, ca un fel de bazar cu de toate, dar mai ales cu obiecte de artizanat, suveniruri şi alte mărfuri specifice locului, de astă dată produse în Australia.

Am coborît pe sub podul maiestuos al portului pe care l-am admirat şi pe dedesubt. Chiar admiram o grindă cu zăbrele şi mă gîndeam la studenţia mea şi la cursul de Rezistenţa materialelor, învăţat după cartea lui Gh. Buzdugan, cu prof.dr.ing. Oliviu Rusu care, în anul III, la partea a doua, mi-a şi dat un zece la examen. Cîtă învăţătură şi experienţă, dar mai ales cîţi oameni au făcut calculele de rezistenţă la o asemenea lucrare. O singură grindă are deschiderea de vreo 20 m, prinsă la capete în piloane de 100 mm diametru, mii de îmbinări prin nituire. Am ajuns la Muzeul Colonial, Colonial House Museum, situat în Golful Walsh, vis-a-vis de Luna Park şi mai departe Taronga Zoo, Koala Park.

Am traversat podul pe dedesubt şi am ajuns în parcul Dawes Point Park, din nou în Portul Sydney, pe care la rîndul său l-am traversat pe uscat, prin faţa celor cinci dane de Ferry Wharves, prin punctul numit cheia circulară (Circular Quay) şi am ajuns la Opera din Sydney, pe care am reuşit s-o vizitez în toată măreţia ei şi care se desfăşoară pe o suprafaţă cam cît tot centrul Clujului între Operă şi Biblioteca Universitară.

Am intrat în Grădina Botanică, care la rîndul ei adăposteşte Conservatorul de Muzică, Palatul Guvernului, Herbarium şi Piramida sau Casa de Sticlă, unde au loc şi şedinţe publice ale Parlamentului Statului New South Wales. Seara tîrziu, cam pe la orele 11 p.m. şi puţin cam frînt de oboseală, am ajuns pe vapor, am mîncat ceva, am descărcat pozele din aparatul foto pe cele două laptopuri şi m-am culcat ca, a doua zi la orele 8.30 a.m., să fiu prezent la turul de oraş.

Luni, 21 februarie 2011 – SYDNEY, ora 8.30 a.m.

Prezent în Circular Quay, cu un bilet de 25$AU pentru seniori, adulţii plătesc 30$AU, pentru City Sightseing Hop On Hop Off, mă pornesc în turul de oraş, cu multiple coborîri şi urcări din nou în următorul autobuz.
Din păcate, azi temperatura a scăzut cu aproximativ 15 grade C faţă de ieri, iar eu îmbrăcat în pantaloni scurţi, tricou şi şlapi, ca să fiu cît mai comod. Înarmat cu aparatul de fotografiat şi două aparate video, m-am urcat la etajul descoperit ca să văd mai bine.

Am început turul pe Pitt str., strada cu magazinele cele mai     scumpe, dar şi cu o frumuseţe pietonală în partea de sus a oraşului, sub Turnul Sydney. Am luat-o imediat la dreapta pe Bridge str., după care la stînga spre George str. Aici am mers pe toată lungimea ei pînă la Wynard Arcade, locul unde se intersectează străzile George şi Pitt, cu galeriile de magazine aşa ca la Milano, între Dom şi Operă, în faţa statuii lui Leonardo Da Vinci. Ne-am intersectat cu Linie de Monorey şi am ajuns la Queen Victoria Building, frumoasa clădire rămasă cadou de la secolul al XIX-lea. Apoi am ajuns la Primăria Oraşului Sydney (Town Hall) şi la Catedrala St. David’s. Am luat-o pe William str., unde avem Hyde Park, cu Memorial Center şi statuia lui James Cook, apoi Australian Museum şi Catedrala Catolică Sfînta Maria, pe care am să vi le spun pe îndelete, atunci cînd le-am făcut pe jos. De aici am ajuns în locul numit King’s Cross, unde este oraşul vechi cu arhitectură georgiană şi victoriană, cu străzi înguste şi prăvălii de tip buticuri, cu Staţia Centrală de Pompieri şi cu cele două spitale: St. Luke’s Hospital şi St. Vincent’s Hospital. Am traversat Grădina Botanică, care este traversată de drumuri şi străzi, Macleay str. şi Art Gallery Rd. De fapt, Hyde Park este o prelungire a Grădinii Botanice, despărţită fiind doar de Market str. Astfel am ajuns la Sydney Opera House, unde a început o ploaie torenţială, că a trebuit să cobor de la etaj, apoi să cobor definitiv din autobuz, să merg la vapor, să mă schimb şi să mă îmbrac mai gros. Apoi am revenit şi am mai reluat o dată turul pînă la Hyde Park, unde am coborît să vizitez pe jos. Mai întîi am intrat în Hyde Park, la tunul din Marele Război şi la Memorialul închinat luptelor duse de Armata Australiană în cele două Războaie Mondiale. Am coborît la statuia lui James Cook, care ocupă unul din cele mai frumoase şi centrale locuri ale parcului. Căpitanul Cook este de nedespărţit faţă de toată Polinezia Franceză, faţă de Sudul Pacificului, de Noua Zeelandă ori de Australia. El a descoperit, a cucerit şi a anexat Regatului Unit, pe cale paşnică sau mai puţin paşnică, mai multe teritorii decît întregul Imperiu Britanic. Dar nicăieri nu l-am văzut prezent aşa ca în Sydney, atît în Hyde Park, dar şi lîngă Catedrala Sf. Maria, în Parcul Phillip Cook.

Vis-a-vis pe lungimea lui Hyde Park se găseşte cea mai veche şcoală din Sydney, iar lîngă ea se află Australian Museum, aripa veche de pe College str. care intră prin Grădina Botanică şi de acolo în Sydney Harbor Tunel. După ce am admirat statuia lui James Cook, singura pe care am întîlnit-o pe parcursul meu, făcînd înconjorul ei ca s-o văd din toate poziţiile, inclusiv de pe partea pe care scrie că a fost omorît în Owyhee din Insulele Hawaii în 1799, am ieşit din parc şi am intrat pe str. William. Aici stau faţă în faţă chiar la intersecţia cu College str. Australian Museum şi Catedrala Romano- Catolică Sf. Maria, despre care v-am vorbit amănunţit, despre împrejurările, construcţia ei, arhitect şi dimensiunile sale.

Numai vizita acestei importante intersecţii, fără a merge şi la Turnul TV, cere timp de două zile, însă eu, care mai aveam numai trei ore pînă la urcarea pe vapor, am scurtat-o şi m-am aşezat în staţia de autobuz de pe str. William, ca să continui turul. În următorul autobuz m-am urcat, însă din păcate n-am observat că era un Bondi & Bays, adică traseul albastru. Am mers o parte comună cu Sydney explorer, pînă după Kings Cross. Traseu frumos care ocoleşte cartierele rezidenţiale şi care opreşte în patru golfuri: Bondi Rose, Double şi Rushcutter şi plus două parcuri, Cential şi Moore, precum şi două terenuri de golf, ale cluburilor Royal Sydney şi Woollahara. Cînd mi-am dat mai bine seama, eram la jumătatea traseului pe Plaja Bondi (Bondi Beach), una dintre cele mai frumoase plaje ale oraşului Sydney, locul unde s-a golit şi autobuzul, întrucît mai toţi erau localnici şi veneau la plajă, nu turişti ca mine. Am vorbit cu şoferul să mă lase la o staţie de taxi, cît mai aproape de port şi asta s-a întîmplat cu zece minute înainte ca timpul stabilit de a mă întoarce pe vapor. Şoferul dorea să merg pînă la Gara Centrală (Central Station Terminal) şi de acolo să iau Sydney Explorer pînă la Circular Quay, în faţa portului. Lucru posibil, dar puteam să risc ca, în loc să navighez pe coasta de est a Australiei, s-o survolez cu avionul şi să pierd şi întîlnirea cu dl. Stein Kruse, preşedintele companiei Holland America Line.

Ajuns la timp pe vapor, am găsit în cabină că pe vapor a urcat din Sydney Mr. Stein Kruse, împreună cu soţia sa Linda şi cu stafful său, Mr. Gerard Bernhoft, director al Societăţii Marine şi Mr. Sally Andrews, vicepreşedinte al HAL (Holland America Line). Dl. Stein Kruse, originar din Norvegia, cu studii universitare la Oslo, Purdue University şi postuniversitare la Harvard în MBM.

În data de 22 februarie 2011, marţi, am fost invitaţi în sala de spectacole Queen’s Lounge, în două serii la un Day Cocktail Party. Mr. Stein lucrează în HAL, din 1999 în calitate de senior vicepreşedinte, ajungînd în 2003 preşedinte şi Chief Operating Officer, iar în 2004 preşedinte şi Chief Executive Officer, funcţia cea mai înaltă din companie. La cocktail cele mai alese gustări, şampanie şi băuturi alese, muzică şi dans. Dl. Stein a stat de vorbă cu pasagerii, s-a fotografiat cu cei care au dorit împreună cu soţia sa şi apoi pe scenă ne-a prezentat din cei mai vechi salariaţi de pe vas, cu vîrste cuprinse între 30 şi 46 de ani (inginerul şef) de activitate în cadrul HAL.

Pentru a doua zi am fost invitaţi la o petrecere la etajul 8, Lido Deck Restaurant, cel mai mare şi încăpător din toate restaurantele vasului. Aici o petrecere de tip cîmpenesc, îmbrăcaţi lejer cu stors de struguri, călcaţi în picioare ca şi pe la noi, grătare, gustări, mîncăruri de bază şi dulciuri, cum nici eu n-am prea văzut multe la fel în viaţa mea. Whisky-ul, şampania, berea şi vinurile curgeau în valuri. Scoici, raci, crabi, languste, stridii şi alte fructe de mare se găseau la toate mesele. De asemenea fripturi de porc, vită, costiţe de miel, pasăre şi specialităţi precum cangur, emu, crocodil, struţ şi mai ştiu eu ce. La sectorul dulciuri, începeau cu aranjamentele din ciocolată şi zahăr ca Turnul Eiffel, castele medievale, dragoni, pagode, turnuri şi turnuleţe, corăbii, fructe de mare, după care se ajungea la torturile de frişcă şi ciocolată, prăjituri, delicatese, apoi urma sectorul de îngheţată şi gelaterie dintre cele mai diverse. La sectorul de pîine erau zeci şi zeci de feluri de pîine, baghete, cornuri, chifle împletite cu mac, cu seminţe, broscuţe, stele de mare, crocodili. Vinurile se găseau în butoaie, butoiaşe, sticle, rafturi de selecţie, iar şampania nu se mai termina. Erau aduse şi paturi ca la saturnaliile din Imperiul Roman, ca să ai unde să te culci la beţie.

În concluzie un dezmăţ culinar şi enologic, cum n-am mai văzut şi cum n-am mai participat pînă acum. Însă ca să vă spun, nimeni n-a întrecut măsura, nici vorbă să se îmbete cineva. Eu personal am rămas în sectorul şampanie, mergînd la cabină pe picioarele mele şi  fără probleme.

Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România